Ce înseamnă, de fapt, să fii timișorean? De unde începe și unde se termină mândria locală, făloșenia de a te fi născut într-unul dintre cele mai frumoase orașe ale României. Și cu ce te face asta mai bun decât ceilalți? Aș vrea să îmi răspundă la aceste întrebări un timișorean get-beget, crescut în spiritul orașului, în limitele toleranței și ale libertății de exprimare. Eu m-am născut la Dunăre. Da, în acel oraș din care provin majoritatea viniturilor din Timișoara. Drobeta Turnu Severin. Mă face asta mai slabă, mai puternică, mai proastă, mai deșteaptă, mai oportunistă sau mai carieristă? A fost o euforie zilele trecute pe internet și chiar și cei mai aprigi dușmani ai „non-timișorenilor” se lăudau că sunt români și arborau steagul național drept semn al apartenenței la acest popor atât de divers prin specificitatea locurilor, care și-au păstrat tradiția și valorile.
Vă rog să îmi spuneți cu ce e mai prejos un „ciorditor” din Severin, față de unul cu buletin de Timișoara, născut și crescut în spiritul locului și deviat de la reperele morale ale orașului în care s-a născut libertatea. Sau cu ce e mai periculos un violator din Vaslui față de unul din Timiș? Când o să înțelegem oare că vorbim de schimbarea sistemului, dar că busola sistemului nostru de valori este defectă. Am avut norocul să cunosc oameni din toate zonele țării. Am stat în cămin, în complexul studențesc, și am așteptat uneori autocarul Drobeta prin care îmi soseau pachetele în plase de rafie. Am crescut într-o familie în care mi s-a spus că onestitatea, propriul sistem de valori, corectitudinea trebuie să îmi fie mereu barometrul prin care să îmi evaluez, atât reușitele, cât și greșelile.
Am întâlnit bănățeni, ardeleni, olteni, moldoveni, dobrogeni, oameni din toate zonele și singurul lucru care i-a diferențiat au fost propriile fapte și acțiunile lor în raport cu mine. Să spun acum că toți moldovenii sunt niște hoți, pentru că în penultimul an de facultate o studentă la medicină din zona de nord a României mi-a subtilizat telefonul mobil, ar fi un truism și unul deloc valabil.
Avem oameni de calitate în toate zonele țării, iar Timișoara este unul dintre acele locuri în care toate aceste trăsături caracteristice diferitelor zone au avut loc, au fost acceptate sau tolerate. Valul de tineri „ultranaționaliști” care își etalează nonșalant prostia în ultima perioadă, folosind expresii precum „oltean prost”, „moldovean împuțit”, „mitici retarzi” nu au capacitatea de a înțelege un lucru esențial. Atitudinea lor le trădează exact acel nucleu, care le lipsește cu desăvârșire care se numește „spiritul Timișoarei”. După câțiva ani petrecuți în redacția mai multor publicații locale, cunoscând atât jurnaliști, politicieni, personalități ale urbei, proveniți din toate zonele țării, vă pot spune cu certitudine un singur lucru. Caracterul vorbește cel mai bine despre ce este un om, indiferent că îl numim noi bănățean, oltean etc. Iar Timișoara este un oraș cu caracter, un oraș în care fiecare dintre noi ne putem găsi locul, dacă respectăm un principiu elementar: libertatea de a ne alege prietenii, cunoștințele, apropiații și de a ne îndepărta de cei care nu sunt pe același palier de convingeri, moralitate și educație cu noi.
A fi sau a nu fi timișorean, e, deci, o întrebare pur psihologică, pentru că asemeni lui Hamlet, noi suntem singurii care ne putem rezolva această dilemă.
haide sa te lamuresc eu chiar daca nu sunt timisorean get-beget.
intotdeauna esti asa cum te simti.
si da, oltean prost, moldovean imputit, mitic retardat (as adauga si Cap Sec – atribuiti celor din Caras severin – de unde vin si eu) sunt niste expresii acum chiar daca inainte erau doar caracteristici ale celor veniti aici.
si eu am fost Cap Sec. am fost de multeori si oltean prost si moldovean imputit. mitic retardat inca nu am fost.
qam fost, pentru ca de fiecare data cand am fost chiar mi-am meritat „expresia”. probabil ca atunci cand voi incalca din nou valorile acestui oras voi fi din nou gratulat cu astfel de expresii.
ele au existat cu mult inaintea acestor tineri de care vorbesti in articol. cu mult inaintea lui ’89 si cu toate astea, in 21 decembrie 1989, oltenii veniti in timisoara inarmati cu bate si rangi au fost asteptati cu bratele deschise si primiti ca niste frati. si asa s-au comportat. poate ca daca ar fi urlat si ar fi fluturat batele li s-ar fi spus olteni prosti. dar asa, au fost fratii nostri. intreaba-i pe cei care au trait acele momente si vei afla de la ei
si asa mai departe.
Stateai tu asa pe veceu (in casa ca in satul tau natal era in fundu’ curtii) cu telefonul in mana si te-ai gandit sa scriii porcaria asta?
„Spiritul Timisoarei”, inainte de a fi ucis, insemna o comunitate foarte cosmopolita si diversificata de oameni din diferite natiuni si etnii, foarte diferiti cultural insa extrem de civilizati, de aici si buna intelegere. Viniturile erau constranse la un anumit cod etic aproape instant cand erau integrate aici. Cam asa cum se intampla cu romanii care atunci cand sunt in strainatate se comporta exemplar, iar cand trec granita inapoi arunca gunoiul din masina pe sosea. „Spiritul Timisoarei” NU MAI EXISTA. Timisorenii „get-beget” sunt „abuzati” de viniturile „contemporane” in toate felurile incepand din trafic si pana la locul de munca. Viniturile „contemporane” nu mai sunt ce au fost viniturile de acum 30-50 de ani. Viniturile profita de bunatatea si toleranta timisoreanului, viniturile nu pot astepta la coada la semafor, viniturile merg pe contra-sens, viniturile nu se revolta atunci cand angajatorul e abuziv ci pleaca capul si „linge” oportunist, viniturile nu pastreaza curatenia, viniturile au o inclinatie spre a fura. O sa spui ca si timisorenii fac asta. Da, insa majoritatile inclina balantele, iar majoritatea viniturilor au inclinatie clara pentru aceste abuzuri. Cu toate astea articolul dumitale indirect loveste tot in timisorenii get-beget, nu ai nici un cuvant de repros fata de atitudinea viniturilor. Respect si apreciez faptul ca ai fost bine crescuta de acasa, insa incearca sa transmiti si sa-ti educi propriile vinituri in acest spirit, fa articole adresate lor prin care le sugerezi o anumita conduita. Nu lovi tot in timisoreni.
E unul din motivele pentru care nu am rămas in Timișoara. Mai multe „aspecte sociale ” nu mi-au plăcut. Ardelean fiind, de generatii, am avut impresia ca am primit statutul de tolerat, nu de paria oltean sau moldovean. Contra-exemplu, Bucureștiul e mult mai primitor din punctul ăsta de vedere. Mitul „miticilor” e doar un mit. Sigur, ca peste tot, există oameni de calitate mai slabă. Bucureștenii get-beget sunt oameni ok, fără impresia că ei sunt gaura macaroanei si restul sunt invadatorii care le strică lor orașul. Orice oraș mare sigur că atrage oameni din afară. Și sigur că, printre aceștia, în civilizația noastră românească , există poate mai mulți necivilizați decât „băștinașii „. E inevitabil. Dar până la a-i cataloga „vinituri”, mi se pare mult. Se poate discuta mult….Și istoric, și politic, și social…
@ MirceaN, nu fiti intr-atit de sigur ca ‘Spiritul Timisoarei’ nu mai exista. Acest spirit nu inseamna doar toleranta (care peste niste limite devine paguboasa), ci si indemnul la a respecta normele de bon-ton.
Uitati, astazi spre exemplu asteptam tramvaiul in P-ta Balcescu, iar in statie o tinara conationala de-a noastra din Severin se plimba de colo-colo, vorbind pe celular cu voce nefiresc de tare. Am asteptat sa-si termine convorbirea, dupa care m-am apropiat de dinsa si i-am atras cuviincios atentia ca o strada intreaga a aflat ca vorbeste la telefon prin hands-free. A ramas surprinsa de dojana pe care i-am adresat-o legitim, dar n-a ripostat, ci mi-am dat seama c-a patruns nevoia de a-si corija conduita. Ce vreau sa spun, este ca nu toti conationalii care vin sa-si traiasca viata la Timisoara sint de rea credinta, existind destule alte situatii (precum cea descrisa), in care cu o atentionare civilizata reusesti sa obtii rezultatul scontat, anume civilizarea macar cu un dram a persoanei respective, obisnuita cu alte norme de convietuire, pe care trebuie sa si le reprime atunci cind se afla aici.
Hm, asa e, ati observat corect, constat si eu ca articolul nu are un verb critic la adresa comportamentelor nepotrivite generate de unii conationali veniti in oras cu metehne comportamentale dobindite in regiunile lor de provenienta, ci critica lipsa unei mai mari tolerante din partea localnicilor. Cit de mare ar trebui sa fie toleranta localnicilor ?
(nici eu nu sint timisorean get-beget, dar daca am venit sa-mi traiesc viata aici, atunci ma pliez la scara de valori a orasului).
„Nu poti forta un om sa te placa
Nu esti binevenit, pleaca
Orice rau, in final, tre’ sa treaca.”
Cătălin Ștefan Ion, 2005
Felicitări și din partea mea pentru un articol dezbinator! Cum vi s-a mai repetat din câte văd destul de des, singura cale este adaptarea. Vorbiți despre cei din partea locului ca despre niște nativi, ”băștinași”, ce mai, pieile roșii. Din păcate calculați greșit. Regiunea este la firul ierbii mai unită decât partea sudică, ”balcanică” (Neagu Djuvara) a țării. Sociologi contemporani de reputație națională vorbesc (Sandu 1996, Gavrieliuc 2006) despre faptul că identitatea românească din zonele ocupate s-a format ca reacție la ocupanți și a luat chipul unor trăsături cum ar fi unitatea românilor din teritoriile ocupate și într-ajutorarea – numai așa puteam fi puternici; de aici derivă ceea ce ochiul neformat din sud interpreteaza ca naivitate a băștinașilor: disponibilitatea de a ajuta un alt român. Dar nu știu dacă ați mers în Ungaria, este o țară foarte civilizată la nivelul omului de rând. Asta avem în comun cu Ardealul. Dar noi am fost și sub ocupație sârbească, când prieteni, când bully: ne stopau să meargă străbunicii noștri la Alba Iulia pentru Marea Unire – fără participarea noastră nu știu dacă mai aparținea României astăzi Timișoara.. Dar noi – mă rog, străbunicul meu care era notar aici în Timișoara – român, dar profesa dreptul în germană și maghiară la 1900, la fel și alți oameni, chiar din Banatul de la țară mulți – noi am mers cu toate acestea, clandestin și în ilegalitate – riscau să fie arestați – pentru ca să ne unim teritorial cu voi. Credeți că s-a strigat moarte intelectualilor de către bănățenii de la sat către cei de la oraș în drumul lor comun către Alba Iulia? ca 72 de ani mai târziu în sudul balcanic? Noi nici măcar nu vă cerem să vorbiți cu accent ca la Cluj și nu vorbim dialect local. Nu vă cerem să fiți prietenii noștri. Dar atenție: e gândire manelistă să distingi doar între prieteni și dușmani. Vă puteți numi timișoreancă liniștit când începeți să nu mai aplicați șablonul acesta: dualitatea șmecher-fraier tot din Oltenia vine (Răzvan Theodorescu), de pe vremea scurtei ocupații austro-ungare a Olteniei: Schmecker – în germană degustător de vinuri (de la schmecken, a degusta) iar Freiherr – conducător liber, independent, ”fără spate” cum ar veni, nu îl susținea nici o armată străină sau nu avea aliați puternici. În aceeași oridine de idei ar mai fi de adăugat că îmi place mult să vorbesc cu oltenii ok, au o expresivitate faină, doar nu îmi place sintagma caracteristică: stai să îți explic, întelegi? Din păcate, dragă conațional, înțeleg că zona din care provii nu este un model economic sau socio-civilizațional după care să mă iau, și probabil că nici asta nu intenționai de fapt să-mi transmiți. Să nu uităm că ultimul – și vai, singurul – dictator al românilor A era oltean B îi plăcea să vorbeacă, well explice, zilnic la nu mai puțin de 20 de mil de români minciuni și propunea o identitate și o realitate alternativă – sumbră – tuturor C nu se simțea iubit în Timișoara. Well, de la el nu aveam pretenția să se schimbe 😉 Dar problema este când olteanul vrea să te facă, explicându-ți lucruri, practic vorbind cu importanță. Guys, dacă nu mai sunteți la grădiniță vă adaptați, aici nu e creșă de necrescuți. Nu avem pampersuri pentru toata lumea. Dacă nu merge timișorenizarea din prima călătoriți un pic cum o facem și noi restul. Poate se deschide cerul și ajung oltenii să aibe succes și în străinătate (nah bine, negoț cu mașini second nu se pune ca succes ÎN străinăte). Toată țara în șoc și groază șușotește cum în fiecare fabrică e câte un mic șef oltean cu un mare ego. ”Mami mami, vreau să mă fac cosmonaut! Bine, copil, dar numai după ce te făcură șef la cosmos!” Copilul vă dați seama că nu avea nicio vină și e normal să îl trimiteți poate la timișoara de mic, nu abia la facultate. Așa cum în Germania copiii turci care merg la școală își educă și ajută părinții turci care sunt mai greoi să se adapteze locului, tot așa puteți și dvs. să vă lăsați cel mai bine educată de copilul dvs. în spiritul local. La fel se întâmplă și cu romii din Germania, mark my words. Voi de ce nu ați face-o?