Un exemplu recent, tragi-comic, de pe străzile Timișoarei, ne-a arătat încă o dată, dacă mai era nevoie, că trăim într-o țară în care peticele tind să depășească întregul: un semafor a fost lipit de stâlp cu bandă adezivă, pentru că… de ce nu?
Trăim într-o țară peticită. Sistemul sanitar parcă e ținut laolaltă cu bandă adezivă.
Autostrăzile au nevoie de sute de kilometri de bandă adezivă. Sistemul educațional e lipit cu bandă adezivă. De bugetul țării nici nu mai vorbesc. Poate și politicienii ar trebui să fie lipiți un pic cu bandă adezivă, pe gură, eventual.
În țara asta, pare-mi-se, nu e deloc recomandat să ai o inteligență de la mediu în sus, pentru că dacă te apuci să te gândești la chestii, o iei razna, dai în depresie. Sau pleci în Noua Zeelandă. Eu clar n-am problema asta (cu inteligența), pentru că, iată, n-am plecat niciunde și râd în continuare.
PS: Cât despre noile statui din zona Cetate a Timișoarei, mai bine tac și rămân filosof. Poate nu-mi plac mie, dar asta nu înseamnă că nu plac altora. Sau invers. Nu-mi plac nici noile felinare din Piața Libertății, acele tije metalice, înalte, din oțel inoxidabil. Parcă nu „pușcă”, nu se potrivesc în arhitectura zonei. Zic și eu, nu mă pricep. Nici la semafoare nu mă pricep, dar nu cred că ar trebui susținute cu bandă adezivă, nici măcar pentru cinci minute.
Banda adeziva este un status simbol al noului om priceput la toate. De la pavat piete pana la condus un oras sau un partid omul politic se pricepe la orice. Cu acest scotch se pot alatura si doua partide schioape si foarte sifonate si iese un monolit cu veleitati de dreapta.
Vechiul simbol al clasei muncitoare era patentul si bucata de sârma cu care de asemene se repara totul. Dar iesea ceva mai trainica legatura.