Avocatul şi omul politic Aurel Cosma (1867-1931), unul din principalii conducători ai Partidului Naţional Român din comitatul Timiş, preşedinte al Consiliului Naţional Militar Român constituit la Timişoara în toamna anului 1918 şi unul din artizanii unirii Banatului cu România, s-a născut în comuna Beregsău Mare, aproape de Timișoara, în septembrie 1867. A urmat clasele primare la Topolovăţu Mare, unde tatăl său era învăţător, şi a continuat studiile la liceul piarist din Timişoara. Cu ajutorul unei burse primite de la fundaţia “Emanuil Gojdu”, care îndeplinea testamentul cunoscutului avocat folosind averea lăsată de acesta românilor ortodocşi din Ungaria şi Transilvania pentru sprijinirea studenţilor săraci şi pentru ajutorarea preoţilor, avea să urmeze studii de drept la Debreţin şi Budapesta.
Susţinător al mişcării naţionale
Încă din anii studenţiei a devenit un susţinător al mişcării naţionale şi unul din principalii conducători ai P.N.R. din comitatul Timiş. A întocmit un studiu în care, pe baza cronicii lui Anonymus, a contestat teoriile imigraţioniste ale istoriografiei maghiare, susţinând drepturile istorice ale românilor în Ardeal şi Banat şi a avut un rol important în răspândirea documentului „Cestiunea română din Transilvania şi Ungaria”, apărut în toiul evenimentelor legate de mişcarea memorandistă. Timp de aproape 35 de ani, a practicat avocatura la Timişoara, unde a fost şi avocatul băncii „Timişiana”, a participat la extinderea Astrei în Banat şi s-a implicat în viaţa culturală a românilor bănăţeni. În primul război mondial a luptat la Cracovia dar cum trecuse de vârsta de 50 de ani a revenit la Timişoara în 1917 şi a preluat comanda lagărului de prizonieri, ajutându-i, pe cât i-a stat în putinţă, pe românii aflaţi aici.
Preşedinte al Consiliului Naţional Militar Român
În toamna anului 1918, mai ales după ce împăratul Carol I de Habsburg i-a dezlegat pe toţi ofiţerii şi soldaţii din armata austro-ungară de jurământul de credinţă, atmosfera din Timişoara devenise foarte tensionată după ce liderii politici maghiari locali doreau să proclame o republică bănăţeană autonomă în cadrul Ungariei, ducând o vie propagandă împotriva unirii cu Regatul României. Agitaţiile au atins apogeul în 31 octombrie, una din cele mai zbuciumate zile în acea perioadă de sfârşit a războiului, când prezentarea proiectului de constituire a „republicii bănăţene” a provocat revolta lui Aurel Cosma, fost ofiţer în armata imperială şi preşedinte al organizaţiei comitatense a Partidului Naţional Român. Acesta a cerut ofiţerilor români să părăsească imediat Cazinoul şi cu toţii s-au îndreptat spre sala mică a restaurantului „Kronprinz”, unde au constituit Consiliul Naţional Militar Român, primul de acest fel pe teritoriul Banatului sau al Transilvaniei, alcătuit doar din ofiţeri şi prezidat de Aurel Cosma.
Acesta şi-a asumat şi un rol politic, transformându-se ulterior în Consiliul Naţional Român. Imediat, ofiţerii şi-au îndepărtat însemnele armatei imperiale de pe uniformă, urmând ca acestea să fie înlocuite cu cocarde în culorile tricolorului românesc şi s-a trecut la constituirea gărzilor naţionale. Preşedintele consiliului, căpitanul Aurel Cosma, i-a transmis de îndată şefului statului major al comandamentului militar Timişoara că românii doresc unirea cu România. Hotărârile ofiţerilor români au fost făcute publice tot de Aurel Cosma, în faţa mulţimii adunate în Piaţa Libertăţii, iar locuitorii din Fabric, Maiere şi Mehala, precum şi ţărani veniţi din satele aflate în jur au pornit într-un marş demonstrativ pe principalele străzi ale oraşului, cântând cântece naţionale şi strigând lozinci pentru unitate naţională. Consiliul Militar Român şi-a adus în zilele următoare contribuţia la menţinerea ordinii publice, fără a se dezice de dezideratele românilor iar în 9 noiembrie, Aurel Cosma a dat publicităţii un comunicat prin care anunţa subordonarea organismului constituit la Timişoara şi aflat sub comanda sa, Consiliului Naţional Român Central din Arad.
Primul prefect român
Aurel Cosma a luat parte la pregătirile pentru Adunarea de la Alba Iulia la care a participat, fiind ales, alături de alţi doi timişoreni, să facă parte din Marele Sfat Naţional Român. În urma conferinţei de pace de la Paris, când s-a hotărât divizarea Banatului istoric, două treimi ale provinciei – respectiv fostele comitate Timiş, Caraş şi o parte din Torontal – fiind atribuite României, Consiliul Dirigent l-a numit pe Aurel Cosma prefect al noului judeţ Timiş-Torontal şi o dată cu instalarea administraţiei româneşti în zona recunoscută României, în 28 iulie 1919, Aurel Cosma a fost instalat prefect de generalul francez de Tournadre şi a anunţat la primărie şi la prefectură preluarea puterii de către autorităţile româneşti, cu câteva zile inainte de intrarea armatei române în Timişoara. Aurel Cosma devenea astfel primul prefect român al noului judeţ constituit după alipirea la Regatul României Mari, reuşind să asigure o tranziţie paşnică şi să organizeze din temelii administraţia românească. Evenimentul numirii sale este marcat printr-o placă de marmură aşezată la intrarea Cercului Militar din Piaţa Libertăţii.
Parlamentar şi ministru liberal
În anii interbelici şi-a continuat activitatea politică în cadrul Partidului Naţional Liberal, constituind organizaţia judeţeană a acestuia. Între 1922 şi 1923 a fost minsitru al Lucrărilor Publice şi s-a ocupat de reorganizarea transportului feroviar şi a poştei, a comerţului şi industriei. A fost ales, de asemenea, deputat şi senator şi a avut o contribuţie însemnată la întărirea prestigiului P.N.L. în judeţ. S-a retras din fruntea organizaţiei în 1930, din motive de sănătate, iar în vara anului următor a încetat din viaţă şi a fost înmormântat în cimitirul din Calea Buziaşului.
Surse foto – enciclopediaromaniei.ro, romaniabreakingnews.ro, banaterra, flickr.com
