Binecuvântată fie căsătoria toleranței cu societatea

Binecuvântată fie căsătoria toleranței cu societatea

2
DISTRIBUIȚI

646x404

Anunțul Mitropolitului Banatului, ÎPS Ioan Selejan, de la finalul slujbei de Crăciun de anul trecut, legat de strângerea semnăturilor pentru a clarifica, în Constituția România, componența familiei (exclusiv o femeie plus un bărbat) a redeschis o dezbatere veche în țara noastră. Tema a fost actualizată după ce Grecia a recunoscut uniunea civilă între persoanele de același sex. Nu e același lucru cu mariajul, având în vedere că un astfel de cuplu nu poate, în Grecia, adopta copii, ci capătă, în principal, aceleași drepturi de proprietate sau moștenire ca și cuplurile heterosexuale.

În urmă cu două zile, purtătorul de cuvânt al Bisericii Orotdoxe Române anunța, la rândul său, că propunerea înaltului prelat va ajunge în sfântul Sinod, așa că, după cum vedeți, treaba devine serioasă pentru instituția amintită.

Vorbim deci de măsuri preventive, un sistem de alarmă pentru o casă care n-a fost vreodată prădată de hoți. Cu siguranță, biserica este cea mai în măsură să vină cu astfel de inițiative și este dreptul ei de a apăra tradiția ca fundament instituțional, este dreptul ei să refuze să cunune cupluri (de oricare ar fi ele) în fața altarului, este dreptul ei de a strânge semnături.

Ce se va întâmpla însă între „civili”? Să presupunem că această dezbatere se maturizează până la o inițiativă legislativă. Cum va diviza ea (sau nu) societatea românească? La polul opus, în afară de două încercări (eșuate) de-ale lui Remus Cernea de a propulsa acceptarea uniunii dintre două persoane de același sex la nivelul unei legi această temă este, în realitate, un mare tabu în țara noastră. Nimeni, de la nicio tribună publică, nu susține dreptul homosexualilor de a forma un parteneriat în cadru legal.


Oficial, problema este, dacă nu contestată vehement, în mare parte ignorată.

Întrebarea pe care va trebui să ne-o punem atunci când chestiunea căsătoriilor gay va fi pusă cu adevărat pe tablă este dacă aceasta are sau nu legătură cu gradul de toleranță al unei societăți. Pentru mine, cel puțin, răspunsul e clar: are, și încă una destul de strânsă. Ca dovadă, printre primele țări care le-au acordat drepturi egale în acest sens homosexualilor sunt cele cu cel mai ridicat nivel de trai din Europa, dacă nu din lume, dar și cu o deschidere extraordinară pentru libertățile umane.

Deși nu mai trăim în România anilor 90, acea perioadă de grație paranoică a omului scăpat de sub jug, economia bubuie, vorba aia, am mai început să ne mai pedepsim și corupții, în domeniul toleranței și acceptării sociale abia dacă facem primii pași. Până să ajungem la căsătoriile gay, acest bau bau apocaliptic, să ne uităm mai întâi la ce avem deja în ogradă.

Studiile ultimilor ani arată, de exemplu, că stăm prost de tot la egalitatea dintre femei și bărbați. Dincolo de reprezentarea în politică sau în zona joburilor „bune”, imaginea femeii, propagată conștient sau nu, e undeva între Evul Mediu și Natașa sovietică, cea care cu o mână dă la strung și cu alta leagănă copilul.

În plus, accesul la educație al unui număr impresionant de copii (în special romi, iar aici de multe ori aici este vina chiar a familiei) defavorizați este aproape zero, iar adevăratele eforturi de a schimba ceva în zona asta vin din zona fundațiilor cu bani privați, prea puțin dinspre instituțiile publice.

Lista este mult mai lungă, iar aceasta scoate la iveală un schelet de paie al unei mentalități colective în ceea ce privește acceptarea omului ca individ liber. Avem un drum foarte lung de parcurs aici, mai ales că toleranța ca și valoare de bază lipsește încă din majoritatea „meniurilor” familiilor românești.

Ne învățăm copiii să spună bună ziua și mulțumesc, îi încurajăm să meargă la olimpiade și să-și țină camerele curate, dar uităm să le explicăm lecția diversității umane. Dacă ratăm această etapă a reeducării de mentalități, vom continua să trăim într-o lume cu jocuri purificatoare, din care continuăm să tot excludem, obsedați de elitism și de conștiința periculoasă că suntem singurii care deținem instrucțiunile ce ne fac ființe umane complete.

 

2 COMENTARII

  1. ”Este o iniţiaţivă civică pe care fraţii noştrii care iubesc familia creştină ar dori să le-o prezinte celor care conduc destinele acestui neam şi să scrie acolo în Constituţie că familia creştină are la bază codul familiei din Sfânta Scriptură – familia este tocmită după rânduiala lui Dumnezeu – bărbat şi femeie.”IPS Ioan Salajean nu inteleg ude vedeti d-voastra lipsa de toleranta?

  2. ,,lipsa de toleranţă,, e doar în capul unor ,,ziarişti,, de doi bani ca duduia care a semnat acest mirobolant articol. Amoi, ziarişti, le interzice cineva unde si cu cine sa si-o tragă? Spui ca ţările care au acceptat această aberaţie suntccele mai avansate în aşa manieră încât sa înţeleagă cititorul ca datorită homosexualilor căsătoriţi sunt avansate.
    Homosexuali au fost de cand e lumea. Şi au trăit si fară a fi ccăsătoriţi. Deci unde e problema?
    Problema este unde orbirea voastră modernă nu vrea sa o vadă: căsătoria este doar un pas. Va urma dreptul de a india copii. Ştiţi ca nu există cuplu homosexual care sa infieze copii de alt sex decât ei? De ce? Pentru ca infierea este doar paravan pentru pedofilie !
    Îmi e scârbă de voi corifeii ,,drepturilor,, chipurile nerespectarea ale acestor oameni cu serioase si grave probleme psihice .

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.