O timișoreancă e decisă să lupte pentru „fibra de aur a României”: „Cânepa ne-a hrănit, ne-a îmbrăcat, ne-a încălzit şi ne-a vindecat de mii de ani”. De ce acuză guvernanții de incomeptență

Românii aproape au uitat că până în 1989, țara noastră ocupa locul 1 în Europa la cultura inului şi a cânepei şi locul 4 în lume. Se mai cultivă acum doar câteva mii de hectare din cele peste 130.000 inițiale.

O timișoreancă e decisă, însă, să nu lase să moară această tradiție. Leontina Prodan se chinuie de ani buni să atragă atenția autorităților că cultura cânepii și a inului trebuie susținută. E greu să explicat unor oameni superficiali că neaoșa noastră cânepă e diferită de cea indiană, sau că este o plantă cu utilitate din industria alimentară, în cea textilă și a mașinilor, însă Prodan nu e dispusă să cedeze.

Recent, timișoreanca a lansat o scrisoare deschisă adresată prim-ministrului Dacian Cioloş, viceprim-ministrului Vasile Dâncu și ministrului Agriculturii Achim Irimescu. Joi, Leontina Prodan a fost invitată de acesta din urmă la București, la o discuție pe baza celor semnalate în document.

Redăm, în cele ce urmează, scrisoarea care a stat la baza unei întâlniri ce poate schimba soarta cânepii în România:

Numele meu este Leontina Prodan, născută în satul Gâlgău Almaşului, jud. Sălaj, iar după absolvirea Facultăţii de Studii Economice la Universitatea de Vest Timişoara (1980), am lucrat ca economist până în anul 1991, an în care am început o afacere în domeniul producţiei de confecţii, activitate pe care o desfăşor şi astăzi, având ca segment de piaţă vestimentaţia şcolară, îmbrăcămintea naturală din in şi cânepă (costume populare), ateliere de promovare a meseriilor şi meşteşugurilor tradiţionale. Între timp am absolvit secţia de Design Vestimentar a Facultăţii de Arte Plastice Timişoara, iar în prezent sunt masterand în anul II la USAMV Cluj: Agricultură, Schimbări Climatice şi Siguranţă Alimentară. Am avut şansa copilăriei la ţară, împreună cu părinţii şi bunicii de la care am deprins bucuria muncii pământului, dar şi alternativa unei meserii, bunicii fiind cojocari.

V-am prezentat aceste detalii pentru a înţelege de ce anul trecut (2014) am cultivat in şi cânepă în satul meu, pentru a avea materie primă în activitatea firmei. Ştiam problemele legate de legislaţie, eu doresc să-mi păstrez identitatea şi libertatea de a continua ceea ce mi s-a transmis de la neamul meu. Am întâmpinat situaţii ridicole până am reuşit să obţin o autorizaţie de cultură a cânepii în sistem gospodăresc, iar mama mea de 83 de ani a făcut faţă tuturor controalelor: Direcţia Agricolă, Brigada Antidrog şi Crimă Organizată! În anul 2015, având deja o experienţă, am crezut că va fi mai uşor, a trebuit să fac aceleaşi demersuri, inclusiv să cumpăr altă sămânţă certificată, cea obţinută de mine nu aveam voie să o folosesc pentu însămânţare, dar cultura în sistem gospodăresc nu figurează în legislaţie, pentru că în noul PNDR 2014-2020, ŢĂRANUL nu mai există, aşa că suprafaţa mea de 5 ari cu cânepă a trebuit să o declar lot experimental, folosindu-mă de adeverinţa USAMV Cluj ca masterand. Tot în acest an am organizat la Gâlgău Almaşului ZIUA CÂNEPII (6 august), eveniment la care au participat personalităţi importante din domeniu (76 profesori, cercetători, investitori), peste 700 de persoane interesate de cultura plantelor tehnice.

Reprezentanţii din MADR nu au răspuns invitaţiei noastre. Prin iniţiativa DRUMUL INULUI ŞI CÂNEPEI a Asociaţiei Culturale Tradiţii, Identitate şi Succes (ACTIS-Timişoara), câţiva cultivatori au reuşit să obţină autorizaţii pe suprafeţe mici în judeţele Arad şi Cluj, dar cu foarte mari probleme create de funcţionarii din instituţiile statului: primării, Direcţii Agricole, Poliţia Antidrog, Poliţie, Ministerul Agriculturii.

Cânepa româneasca este recunoscută în lume, nemţii o numeau “fibra de aur a României”, aproape zilnic primim solicitări din ţară şi străinătate pentru produse din cânepa noastră. În magazinele naturiste şi super-market-uri se găsesc seminte si frunze din China, Franta, Austria, iar firma Cannah-Salonta produce ulei de cânepă, procesând săptămânal 5 tone de seminţe importate din China şi Franţa, un alt procesator din Alba Iulia importă din Austria!

Incompetenţa la cel mai înalt nivel, prin adoptarea legii 143/2000 (interzice culturile de cannabis, fără să menţioneze diferenţa dintre cannabis sativa şi cannabis indica), apoi a altor acte şi norme de aplicare, au dus la distrugerea în totalitate a unităţilor de procesare (topitorii, filaturi, ţesătorii, Staţiuni de Cercetare).

Lipsa cânepei ca plantă de asolament îngrijorează adevăraţii specialişti agronomi, marginalizaţi în drepturi de decizie si opinie. Lipsa de atitudine a Forurilor ştiinţifice (academii, universităţi, institute de cercetare), privind manipularea media cu denumirea drogurilor sintetice ETNO-BOTANICE, care nu au legătură nici cu ETNO, nici cu BOTANICA, este de neînţeles. Denumirea stiinţifică a cânepii romaneşti este CANNABIS SATIVA diferită prin continutul de THC de CANNABIS NARCOTICA, iar în actele oficiale ale Ministerului Agriculturii, denumirea de CÂNEPĂ nu este folosită, doar cea de “plantă holotropă şi halucinogenă” , argumentând că “ne-am aliniat armonios la legislaţia europeană” ( Elena Tatomir-dir. gen. MADR). Cânepa este mai mult decât o plantă, când spun cânepă, mă gândesc la tradiţia ancestrală a satului, cânepa ne-a hrănit, ne-a îmbrăcat, ne-a încălzit şi ne-a vindecat de mii de ani. Sunt mari oameni de ştiinţă ai Planetei care susţin importanţa şi necesitatea acestei plante şi îl menţionez pe savantul japonez MASARU EMOTO, cu cartea “Viaţa secretă a apei” (ed. Adevăr divin, pag. 140-147), care susţine că planeta poate fi salvată de cânepă. La noi în ţară, firma HOFIGAL este premiată cu aur la Geneva pentru tratarea cancerului pe bază de cânepă, la Cluj CASA BIO a editat cartea SĂNĂTATE MULTĂ ÎNTR-UN MIEZ DE CÂNEPĂ (Alina Varadi), iar la Lugoj, VIRGINIA FAUR –inginer doctor chimist – (firma FAVISAN) , in cartea “Un brevet de viaţă lungă” , la capitolul CÂNEPA ROMÂNEASCĂ NU ESTE DROG. ESTE O PLANTĂ-MIRACOL (pag.139-149), ne specifică lista cu beneficiile cânepii: haine şi ţesături, hârtie, funii, materiale plastice, materiale de construcţii, combustibil, cânepa poate înlocui aproape toate produsele petro-chimice toxice (răşini, vopsele, cerneluri, lacuri, solvenţi, chituri, materialul de tencuieli), izolant fonic şi termic în industria auto si locuinţe, aşternut pentru animale pentru că absoarbe mirosul de urină, compost pentru ciupercării… “Ştiinţa a demonstrat că SEMINŢELE şi FRUNZELE de cânepă sunt cele mai hrănitoare alimente de pe planetă” (pag. 141), medicina tradiţionala chineză, indiană, românească menţionează multe aplicaţii, iar Virginia Faur prezintă motivele utilizarii ca hrană: elimină constipaţia şi balonarea, îmbunătăţeşte starea de spirit (litiu organic), întăreşte şi susţine pancreasul (crom organic), susţine sănătatea inimii (magneziu, omega 3 şi omega 6 in proporţie echilibrată de 1:3), susţine sănătatea pielii (sulf şi zinc), susţine sistemul imunitar (germaniu organic), detoxifiant de excepţie(conţine toate mineralele din tabelul lui Mendeleev), menţine supleţea organismului, protejează împotriva cancerului.

Avem cele mai bune condiţii pedo-climatice din Europa, soiuri monoice si dioice pentru fibră şi sămânţă recunoscute si certificate cu conţinut THC sub 0,2%, încă mai sunt specialişti şi cercetători care şi-au dedicat ani mulţi în activitatea de ameliorare a soiurilor româneşti ( Prof. Valeriu Tabără de la Staţiunea Lovrin-Timiş, dr. Găucă Constantin de la Statiunea Secuieni-Neamţ, dr. Vasile Ilea Staţiunea Livada Satu-Mare). Avem TRADIŢIE.

Este nevoie de legi clare şi corecte, care să repună în drepturi cea mai veche plantă cultivată pe Pământ, de o viziune şi strategie bine documentată pe cele două direcţii: sistemul industrial si sistemul gospodăresc (foarte important pentru “civilizaţia rurală”, adică pentru gospodăria ţărănească) În războiul economic la care am depus armele prin incompetenţă, trădare şi corupţie, putem deveni imbatabili prin respectarea tradiţiilor şi identităţii, prin promovarea valorilor spirituale ale neamului nostru. La final menţionez că a existat firma “Cânepa Românească SA” (2000-2008) la Timişoara, cu proiect de relansare a culturilor de in şi cânepă, depus la Bruxelles în anul 2002, considerat cel mai bun proiect pe resurse naţionale in Europa de Est de către Comisia Economică de la Geneva, proiect care avea nevoie de “garanţie guvernamentală”, nerealizat în condiţiile politice de atunci. Pentru mai multe informaţii vă pot pune la dispoziţie proiecte, documentaţii, articole, studii. Nu este îngăduit nimănui să condamne la pieire o plantă lăsată de Dumnezeu. În cartea “Datinile şi Credinţele Poporului Român”, Elena Niculuţă Voronca (1910) spunea: ”Cânepa a lăsat-o Maica Domnului pentru femeie ca s-o lucreze şi vai de femeia care nu vra să se supuie datoriei sale”. În toată literatura şi cultura populară nu veţi întâlni referiri la cânepă ca drog. Cine nu cultiva cânepa nu avea cu ce să se îmbrace, nu putea participa la şezători, la munca in comunitatea satului, “era arătat cu degetul, nu erau consideraţi oameni de treabă” (aşa-mi spunea Mama-Bătrână). În speranţa că vom putea continua munca şi existenţa noastră pe Pământul nostru, vă doresc multă putere de muncă şi să vă sprijiniţi pe adevăr, cinste şi dragoste de neam.