În zona de trecere dinspre Câmpia Aradului şi Munţii Zarandului, între oraşul de reşedinţă al judeţului şi cetatea Ineului, se află oraşul Pâncota, localitate în care se află câteva dintre cele mai importante obiective turistice din judeţul Arad. Se pare că numele localităţii vine chiar de la aşezarea sa geografică, cuvintele latineşti aflate la originea acestuia însemnând terminarea dealului.
Încă din secolul al XVIII-lea aşezarea era renumită pentru târgurile şi iarmaroacele sale, iar la începutul secolului al XIX-lea era un centru meşteşugăresc cunoscut, în care s-au constituit mai multe bresle. La Pâncota există câteva monumente istorice turistice remarcabile, precum cetatea turcească, vechiul han de poştă, castelul Dietrich-Schulkowschi sau casa dramaturgului maghiar Csiky Gergely din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, al cărui nume îl poartă teatrul maghiar din Timişoara, iar canalul Matca este o importantă lucrare hidrotehnică.
Cetatea turcească
Cetatea turcească de pământ de la Pâncota este unul dintre cele mai frumoase situri arheologice din vestul României. A fost descoperită în secolul al XIX-lea şi cum se află în stare foarte bună, în interiorul ei s-au putut identifica ruinele unor construcţii medievale, ale unei biserici şi nu mai puţin de 60 de morminte. Cetatea, înconjurată cu mai multe rânduri de valuri şi şanţuri, este atestată documentar în 1318, iar în 1375 a fost donată de regele maghiar Ludovic de Anjou, împreună cu alte domenii, familiei Losonczy, care a avut-o în proprietate aproape două secole.
Cetatea a ajuns sub stăpânire turcească în 1565, pentru mai bine de un un veac, şi a fost distrusă în urma unui incendiu puternic. Situl existent este cunoscut sub numele de „cetatea turcească”, dar cercetările arheologice au stabilit că cetatea fusese ridicată pe locul unde existase o mănăstire benedictină. Au fost descoperite, de asemenea, fragmente din zidurile bisericii, un turn şi porţiuni din zidul care înconjura biserica şi cimitirul, au fost scoase la iveală fragmente ceramice medievale de factură autohtonă şi altele care au aparţinut epocii turceşti, podoabe, unelte din os şi metal, fragmente de teracotă din secolul al XV-lea şi câteva sculpturi în piatră, realizate în manieră bizantină.
Vechiul han de poştă
Una din clădirile monument ale oraşului este clădirea fostei închisori domeniale, cunoscută şi ca vechiul han de poştă. Anul construcţiei, 1780, a fost gravat pe unul din pereţii clădirii, iar unicul document păstrat care oferă informaţii despre clădire este un proces verbal din anul 1822 prin care domeniul era predat baronului Jozsef Dietrich şi în care se menţionează că arhiducesa Maria Tereza dăduse ordinul de a se construi o închisoare domenială. Aceasta ocupa o parte a clădirii şi subsolul, iar câteva încăperi erau destinate administraţiei fiscale.
În urma unor lucrări de restaurare s-a descoperit un tunel subteran consolidat cu zidărie de cărămidă arsă, care făcea legătura între închisoare şi clădirea aflată pe parte opusă, în care locuiau oficialităţile însărcinate cu administraţia şi paza. Clădirea a fost folosită, de-a lungul anilor, ca staţie de poştalion până în 1890, han, iar poşta şi telefoanele au funcţionat aici până în 1943, ceea ce a făcut ca ea să fie cunoscută şi sub numele de „hanul vechi de poştă”. Clădirea a fost consolidată şi restaurată, iar din 2013 este sediul primăriei oraşului.
Castelul Dietrich-Schulkowschi
Baronul Jozsef Dietrich a cumpărat domeniul de la Pâncota, care aparţinuse de-a lungul timpului mai multor familii nobiliare maghiare şi cuprindea mai multe localităţi, în 1822. Nu mult după aceea a început să construiască un castel, chiar în mijlocul comunei, care a fost terminat în 1840. Baronul a fost un iubitor al artelor şi a acordat o mare atenţie înfăţişării castelului, acesta fiind considerat cel mai frumos din întregul comitat al Aradului.
Acesta a fost construit în forma literei U, cu un corp principal şi două secundare, şi a fost terminat în 1840. Se spune că piatra de temelie a fost adusă de la ruinele mănăstirii benedictine aflate în apropiere. Cele trei aripi sunt reprezentative pentru barocul specific regiunii, faţada principală este bogat decorată iar acoperişul, din solzi de ţiglă smălţuită de diferite culori, aşezate în forme geometrice, reprezintă cea mai mare atracţie a castelului. Încăperile sunt spaţioase, iar valoarea artistică a fostei sufragerii este sporită de uşile de fier forjat şi de grilajele ferestrelor.
Printre oaspeţii baronului s-au numărat compozitorul Franz Liszt, care a concertat aici, sau celebrul scriitor maghiar Jókai Mór, despre care se povesteşte că a fost încântat de vinurile podgoriilor arădene.
În faţa castelului s-au plantat arbori aduşi din diverse regiuni, iar câţiva arbori Sequoia gigantea, care au fost aduşi tocmai din America, se păstrează şi astăzi. Castelul a fost moştenit de ginerele baronului, prinţul polonez Jozsef Schulkowschi, dar după moartea primei soţii, acesta s-a recăsătorit cu o actriţă din Budapesta. Au dus o viaţă foarte risipitoare, cu multe petreceri, se organizau vânători, şi se spune că prinţul a dat în patima băuturii şi a jocurilor de noroc.
Potrivit unor documente de arhivă, a fost internat în mai multe spitale din Arad, Budapesta sau Viena, proprietăţile au fost vândute pe rând, iar în 1920 soţia sa a renunţat la castel, pentru a plăti datoriile. Acesta, împreună cu ceea ce a mai rămas din domeniu, a fost preluat de nişte negustori evrei şi a devenit sediul unei societăţi anonime. După cel de-al doilea război mondial, a fost naţionalizat şi ulterior a devenit sediul primăriei dar în prezent castelul a fost retrocedat iar primăria s-a mutat în clădirea vechiului han de poştă.
Surse foto: turismland.ro, wikipedia.org, adevarul.ro, infopensiuni.ro, glsa.ro, cronica.cimec.ro, hieronymus.ro, povestiriaradene.wordpress.com
