Povestea FASCINANTĂ, dar tristă, a conacului San Marco din Comloşu Mare. Ce...

Povestea FASCINANTĂ, dar tristă, a conacului San Marco din Comloşu Mare. Ce a făcut regimul comunist dintr-un frumos parc modelat după o celebră grădină vieneză FOTO

0
DISTRIBUIȚI

9. intrare conac

Conacul construit la Comloş de familia Nacu, ulterior cunoscut sub numele de conacul San Marco, e una din vechile clădiri care n-a ajuns o ruină dar, din nefericire, a suferit transformări care îl fac aproape de nerecunoscut după ce o aripă a acestuia a ajuns proprietate privată iar cealaltă a devenit sediul primăriei.

Domeniul familiei Nacu

Fraţii Ciril şi Cristofor Nacu au cumpărat în 1781, când domeniile erariale din Banat au fost scoase la vânzare, pământurile de la Comloş, Sânnicolau Mare şi Teremia. De origine macedo-română, aceştia reuşiseră să adune o mare avere din negoţul de vite, mai ales după 1760, când şi-au extins activitatea negustorească, devenind furnizori ai armatei imperiale. După cumpărarea domeniilor au primit şi diplome nobiliare, întărite ulterior şi de împăratul Francisc I.

Urmaşii lui Ciril Nacu s-au stabilit la Comloş, iar nepotul său, contele Ioan Nacu, este cel care a ridicat castelul. În 1835 s-a căsătorit cu Anastasia Vuchetich de Brinye et Csene şi şi-a stabilit reşedinţa pe vechiul domeniu al bunicului său. Construcţia, ridicată în jurul anului 1840, avea două aripi despărţite de o poartă monumentală de fier forjat deasupra căreia se afla blazonul familiei, cioplit în piatră, o sală de teatru şi clădiri administrative, toate în vecinătatea unui parc superb, care se întindea pe nu mai puţin de zece hectare.

Teatrul contelui

Contele Nacu era un mare iubitor de teatru şi se spune că de multe ori pleca la Viena pentru a vedea câte un spectacol. La Comloş a ridicat în parc o sală de teatru şi o clădire pentru recuzita acestuia. În loja teatrului, singurul spectator era contele iar poveştile despre ţinuta sa impecabilă – frac, mănuşi albe, iar pe cap „ţilindru”, după moda timpului – s-au păstrat până astăzi.

A invitat la Comloş numeroase trupe de teatru printre care şi pe cea a lui Mihai Pascaly, pe care o văzuse la Timişoara. Se spune că o parte a trupei, din care ar fi făcut parte şi Mihai Eminescu, prieten cu poetul comloşean Iulian Grozescu, a ajuns la Comloş pentru a da mai multe reprezentaţii în faţa localnicilor dar nu s-au păstrat nici un fel de detalii despre acest eveniment. După venirea comuniştilor la putere, vechea sală de spectacole a fost etajată şi transformată în grădiniţă.

2. .comlosu mare-sec.XIX

Ducesa de San Marco

Cu doi ani înainte de construcţia conacului s-a născut fiica lui Ioan Nacu, Mileva, care a fost ultima descendentă a familiei. Se spune că tânăra contesă era foarte frumoasă şi şi-a făcut debutul în societate la curtea imperială, fermecându-l chiar pe împărat. La doar 18 ani, Mileva s-a măritat cu Giulio Capece Zurlo Duca di San Marco, un duce italian scăpătat şi tomnatic, care-şi tocase averea cu femeile şi jocurile de noroc.

Parcul din jurul castelului ar fi fost chiar darul de nuntă al împăratului Franz Josef şi reproducea în miniatură o faimoasă grădină vieneză. Era înconjurat de un gard de fier forjat, iar intrarea principală era păzită de un majordom. Copacii au fost plantaţi pe la începutul celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea, iar din fiecare colţ al parcului pornea câte o alee spre mijlocul acestuia, unde se afla un rondou. Aleile erau acoperite cu piatră măruntă, de marmură albă, pe care slujitorii le măturau mergând cu spatele, pentru a nu lăsa urme. Din porunca ducesei, aici fuseseră amenajate două movile artificiale iar pe una din ele se afla o mică scenă pe care se dădeau spectacole pentru săteni în unele zile de sărbătoare.

Căsătoria a fost una de interes, de pe urma căreia fiica proprietarului de la Comloş se alegea cu titlul de ducesă iar ducele de San Marco se bucura de zestrea tinerei sale soţii. Ducesa a rămas văduvă la 50 de ani, fără a avea moştenitori, şi a continuat să trăiască la Comloş, unde s-a stins din viaţă în 1926, la 88 de ani, nu înainte de a dona conacul statului român, cu condiţia ca aripa dreaptă a acestuia să devină sediul primăriei şi să nu poată fi niciodată înstrăinată. Cealaltă aripă şi parcul fost vândute, în scurt timp, unui avocat arădean, iar după instaurarea regimului comunist au ajuns în folosinţa CAP-ului.


Parcul a fost complet defrişat şi transformat în teren de fotbal şi bază de maşini agricole. Proprietatea a fost retrocedată şi vândută unui localnic, care a refăcut construcţia fără să ţină seama de rigorile impuse de lege pentru o clădire monument istoric. Primăria a procedat la fel, astfel încât vechiul conac San Marco a devenit de nerecunoscut.

Surse foto: transalp.ro, dccpcnjtimis.ro, ploaiadecuvinte.blogspot.com, totoknet.de, tripmondo.com, radiotimisoara.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.