Cei 60 de migranţi veniţi peste câmp din Serbia au fost un adevărat test pentru autorităţile române care în toamnă făceau paradă la instalat tabere prin judeţ. Doar procesarea celor 60 a însemnat un important efort logistic, în primul rând de forţe dislocate – de la poliţişti de frontieră, jandarmi, ofiţeri SRI. Totul ca să fie ca la carte – cu amprentare, fotografiere şi încercări de stabilire a identităţii. Este clar că autorităţile române au vrut să dea şi un semnal că nu glumesc, dovadă fiind că toţi cei 60 au fost duşi în centrul de la Arad, unul cu circuit închis, nu în cel de la Timişoara, care le-ar fi permis migranţilor să zburde-n voie prin oraş.
Problema majoră este alta – ce se întâmplă dacă într-o singură zi vin 500 sau 2.500 de oameni buluc peste fâşia verde.
Şi nu numai bărbaţi numai buni de armată, cu vârste între 20 şi 40 de ani, ca acum, ci cu femei, copii şi bătrâni? Şi dacă fluxul ăsta continuă câteva săptămâni la rând? La cum arată lucrurile după experimentul celor 60 o să fie o adevărată nebunie. Pentru că locurile în centrele închise sunt limitate la câteva sute în toată ţara şi pentru că România nu are infrastructura pregătită pentru astfel de situaţii. Oricâtă paradă s-a făcut atunci când s-au instalat taberele pilot cu şefi veniţi de la Bucureşti rând pe rând în inspecţie. În Serbia, unul dintre punctele fierbinţi în tranzitul migranţilor spre vestul Europei este localitatea Sid, aflată spre graniţa cu Croaţia. De la Sid până la graniţa cu România sunt vreo 200 de kilometri. O nimica toată pentru cei obişnuiţi să meargă mii de kilometri de-a latul Europei.
Dincolo de încercările autorităţilor române de a transmite că nu vor fi la fel de îngăduitoare ca alte state europene, rămâne de văzut în cât timp se vor sufoca dacă migranţii vor încerca, din primăvara acestui an, şi varianta România pentru a ajunge în Germania sau în Suedia.
