Cantitativ nu înseamnă și calitativ. Problematic e și când nu îți mai permiți, la scurt timp de la achiziție, să-ți întreții noile „scule” mai scumpe. Iar acestea pot da rateuri.
Când ACS Poli a adus în vară-toamnă o pleiadă de nume, mai mult sau mai puțin cunoscute, strategia a fost de a nu repeta precedenta „figură” în elită. Socoteala din târg… știm vorba. Știm și ce s-a întâmplat. Evident nu toți au „pușcat”.
Astfel de strategii s-au dovedit falimentare în fotbalul românesc, în fotbal în general nu putem spune, afară nu se prea practică. Cel puțin nu la nivel înalt, deși cred că se pot găsi și excepții. La „Județ” are în schimb efect sigur, pentru că e mai ușor să aduci jucători mult mai valoroși cu căruța.
Ei bine, la doi ani distanță regăsim o ACS Poli „îmbuibată” cu nume mai sonore, dar pe același loc 11. Atunci era din 18 echipe după un tur. Acum din 14 după mai bine de jumătate de sezon. Desigur problemele financiare neprevăzute au contat, la fel și alți factori sportivi, dar a existat totuși o strategie mai mult decât pe următoarea jumătate de cerc complet în jurul soarelui? Sunt sigur că nu.
Conducerea, cea care a mai rămas, explică la început de an „strategia” plecărilor. Un plan născut de fapt din numărul mare de jucători-surplus. Plus nume grele care nu mai pot fi ținute din rațiuni financiare. Aflăm și că unii fotbaliști, deși nedoriți, își mai pot face teoretic apariția pe gazon în același tricou mov. O strategie forțată de împrejurări. Oare în vară va mai exista echipa pentru noi strategii?
