La prima vedere, ceva nu e bine. Societatea e disfuncțională în toate aspectele ei. Nu se înțelege mamă cu fiică sau tată cu fiu, soții nu se mai suportă, alegătorii nu își mai aduc aminte de ce i-au ales pe aleși.
Iar aleșii… aleșii fac și ei ce pot în această dizarmonie organizată.
Fentează conferințele de presă unde li se pot adresa întrebări incomode, bunăoară. Sau își fac vile, ceva mai departe de ochii celor care le-au acordat încrederea, unde trăiesc ca niște mici împărați. Își permit să pretindă foloase. Ele sunt cuvenite, în opinia lor, pentru că ei au fost ALEȘI. Prin urmare au și acest drept. Le e bine. Dacă au umor, pozează în inși săraci și cinstiți. ”Avem doar un apartament de bloc, eu și soția mea, după ani de carieră universitară și politică”. Îți vine să deschizi portmoneul și să le întinzi jumătate din suma găsită acolo. Sunt așa de buni, că merită mai mult decât tine. Asta vor ei să crezi.
De fapt nu e nimic disfuncțional aici. Suntem cum și cât putem. Și noi, și ei. dacă ai ochii bine deschiși înțelegi că, la condițiile date, societatea noastră nu e deloc mai departe de locul în care trebuie să fie.
