Chiar dacă a cochetat cu muzica încă din primii ani de viaţă, basistul Cosmin Motişan – o prezenţă binecunoscută melomanilor din zona noastră – a făcut o pauză de câţiva ani până când a revenit la dragostea numită muzică, actualmente el fiind implicat în mai multe proiecte muzicale.
Pasiunea sa pentru muzică a venit încă din clasa a întâia, iar un rol important în dragostea sa pentru muzică clasică i l-a insuflat profesorul Walter Kindl. „M-am apucat de cântat când eram mic, prin clasa întâi. Ţin minte că la noi în casă, când se adunau prietenii părinţilor mei tot timpul se cânta, iar eu îi acompaniam la chitară, în Jimbolia, unde am crescut. Am luat ore de pian de la profesorul Walter Kindl şi de atunci am rămas mare fan de muzică clasică. Prin facultate am cântat cu Nexantes într-o trupă de punk celebră şi în 1990 am pus pe picioare Mişcarea Underground, în subsolul PNŢCD-ului din Piaţa Libertăţii, unde e restaurantul chinezesc acuma. Apoi am repetat acolo în diverse formule cu Florin Turtă din Arc Gotic, Manu de la Umbre Zidite, Nexantes şi alţii“, spune Cosmin.
Căutările sale muzicale au continuat şi în vremea studenţiei, când alături de o serie de alţi muzicieni a pus bazele unui proiect numit Flood, prin care s-au perindat o serie de nume cunoscute ale scenei locale. „Am înfiinţat o trupă de rock progresiv, care a avut diferite variante. Am pus la cale o operă rock. Printre cei care s-au perindat în trupa asta s-au numărat Alina Giurgiu (ex – Jais), Florin Turtă (Arc Gotic), Tiberiu Mijea (Grave For Sale), Gabriel Hriţcu şi alţii. Din 1993 până prin 2007 nu am mai cântat deloc, am renunţat complet“, mărturiseşte artistul timişorean.
„Comeback“-ul în lumea artistică s-a derulat prin intermediul formaţiei jimboliene AIM. „Întâmplarea a făcut ca cei de la AIM să mă roage să cânt cu ei, după ce basistul lor a murit. Am acceptat cu mare drag, l-am adus şi pe Punu (.n.n. – Florin Crâncu) la tobe şi am pregătit un material discografic care sperăm să iasă la lumină pe parcursul acestui an”, spune Cosmin Motişan. Materialul discografic al celor de la AIM poartă numele de „Hibrid/Hybrid” şi e jumătate cântat în limba română şi jumătate în engleză.
Pentru că recitalurile trupei erau destul de rare, muzicianul s-a decis să intre şi în alte proiecte. „Îmi lipsea cântatul. Am început cu Andi Band, iar acuma avem două formule de cover-uri care funcţionează bine de tot. Prima este Cover Up, cu Maria Avramescu la voce, iar a doua formulă este cu Alexandra Mitroi, unde noi ne facem treaba ca instrumentişti“, spune artistul timişorean. Cosmin Motişan a mai fost implicat şi în proiectul All in Green şi la sfârşitul anului trecut a cântat alături de proiectul Anima Draconis la semifinala naţională a concursului GBOB care s-a desfăşurat în clubul Daos.
În ceea ce priveşte scena locală de rock, artistul crede că situaţia este tristă, una din problemele cele mai arzătoare care face ca lucrurile să nu funcţioneze normal fiind concertele gratuite. Dar şi dotarea precară a cluburilor care organizează concerte. „În primul rând eu cred că în Timişoara nu există piaţă muzicală. Nu a fost nici mai demult şi nu este nici acum. Aşa că muzicienii nu pot cânta numai în cluburi. Situaţia e tristă. Lumea trebuie dezobişnuită de concertele moca pe banii primăriei. Şi oferta cluburilor este jenantă. Facem cântări live, dar nu avem un sistem de sunet.
Ca artist nu pot să-mi permit să apar pe orice sistem de sunet. Pot să vin pe bani puţini în club, dar nu să sun rău. Orice club care vrea să organizeze concerte ar trebui să aibă un minim de tobe şi măcar două topuri de calitate. Mergem în club ca lumea să ne vadă şi ca să ne cheme la diverse alte evenimente private. Banii îi câştigi la nunţi şi botezuri“, spune artistul.
„La nuntă eşti plătit cu bani buni care compensează mizeria din cluburi“
Chiar dacă unii muzicieni se feresc să recunoască faptul că participă adeseori la evenimente private pentru a putea trăi decent, Cosmin Motişan nu este de aceeaşi părere. Iar în ceea ce priveşte trupele de cover-uri din Timişoara, oferta este cât se poate de vastă, iar cei care activează în această branşă sunt cât se poate de talentaţi. „Nu mă simt deloc nasol să cânt la o nuntă. Acolo eşti tot la un soi de concert. Diferenţa e că publicul vine şi plăteşte bani frumoşi şi are parte de un concert la care nu vrea neapărat să participe. De aceea trebuie să fii entertainer. Nu trebuie neapărat să îţi etalezi toate cunoştinţele. La nuntă eşti plătit cu bani buni care compensează mizeria din cluburi. În Timişoara am văzut trupe de nunţi care acum sunt OK. Sunt muzicieni profesionişti, şi îşi fac treaba cu plăcere. Mai sunt şi copii, care unii sună destul de bine, s-au mai rodat. E o şcoală bună, asta cu cover-urile şi e un element care ne-a lipsit multă vreme în Timişoara“, a adăugat artistul.
O altă problemă identificată de basistul timişorean în scena locală este snobismul publicului „underground“. „Publicul educat pe plan muzical lipseşte adesea. Avem diverse nişe. Cum e jazz-ul. Mă feresc să comentez publicul care vine la manifestări din această categorie, dar nu e de bine. Au fost nume mari în zonă şi puţini au fost prinşi de film. Publicul educat e împărţit în diverse stiluri. Trăim alte vremuri, când lumea dă click pe Youtube şi nu mai ascultă albume. E o problemă“, e de părere Cosmin.
Formaţia Cover Up va susţine joi 18 februarie, de la ora 23.00, un concert la Scottish Pub, unde alături de cover-uri va lansa şi o piesă proprie care poartă numele de „Nu renunţa“. Trupa este alcătuită din Maryliss – vocals; Loris Negruţ – chitară, Dani Biru – clape, Cosmin Motişan – bass; Florin Crâncu (Punu) – tobe.
Revenind la compromisurile făcute de muzicieni, Cosmin Motişan consideră că atâta timp cât artiştii fac ceea ce le face plăcere, noţiunea aceasta nu-şi găseşte nicio explicaţie. „Mie îmi face plăcere să cânt. Evident că aş prefera să-mi cânt propriile compoziţii şi să primesc şi bani pentru asta. Doar că treaba asta e dificilă. Ce e mai fain ca artist să faci, o operă rock sau şapte cover-uri? Eu zic e fain să faci ambele. Cu alea şapte cover-uri sigur îi vei plictisi de moarte pe cei care ar asculta o operă rock. Şi viceversa. Muzica «de elită» era scrisă de oameni culţi, talentaţi, virtuozi pentru un public avizat. Unele lucrări simfonice erau interpretate o singură dată. Aşa e şi acuma. Există un layer pentru publicul avizat. Restul, e pentru cântec şi voie bună. Eu sunt în ambele tabere şi nu mă deranjează acest fapt. Atâta timp cât la nuntă cânt Queen, Dire Straits, The Police sau U2 nu am nicio problemă. Faci compromisuri dacă te duci să cânţi pe bani de ţigări într-un birt, pe un sistem unde sună totul prost şi interpretezi cu maximă plictiseală ce ai de făcut. Dacă faci asta pe un sistem bun şi cu zâmbetul pe buze şi îşi place ceea ce faci, nu e compromis“, a mai adăugat Cosmin Motişan.
