Începând de astăzi, schiţe şi proiecte de steme în diferite faze de lucru ale unor localităţi din judeţul Timiş, care au fost realizate de pictorul Petru Galiş şi artistul fotograf Dan Buruleanu, ambii heraldişti atestaţi de Academia Română, pot fi admirate într-o expoziţie amenajată pe holul etajului III al Consiliului Judeţean Timiş.
La începuturile Evului Mediu, când folosirea armurilor grele şi a coifurilor la turnirurile cavalerilor făceau imposibilă recunoaşterea acestora fără un semn distinctiv, se află originea celor mai vechi însemne herladice, devenite, treptat, blazoane nobiliare. Cu timpul, aceste însemne au ajuns să fie legate de o faptă sau de o însuşire deosebită a celor care le purtau dar regulile heraldice propriu-zise s-au stabilit începând cu secolul al XIV-lea. Heraldica vizează însă şi stemele şi sigiliile de stat şi ale localităţilor, „blazoane” ale unor comunităţi, care cuprind simblolurile caracteristice ale acestora, legate de tradiţiile locale.
În Banat şi Transilvania, primele blazoane sunt cunoscute din vremea lui Carol Robert de Anjou, acestea fiind folosite ca însemne de identificare pentru familiile domnitoare şi cele aristocratice. Ulterior, au fost folosite şi de mica nobilime sau bresle, iar mai târziu de burghezi şi unele instituţii. Într-o epocă mai târzie, blazoanele au ajuns să fie cumpărate o dată cu un domeniu scos la vânzare.
Heraldica se bazează pe reguli precise, statornicite de veacuri, constând în folosirea anumitor culori (emailuri), în număr limitat, la care se adaugă metale – aur şi argint – fiecare având o anume semnificaţie, diferite forme ale scuturilor împărţite în mai multe părţi obligatoriu egale sau însemne cu valoare de simbol, poziţia lor pe scuturi nefiind niciodată întâmplătoare. Ornamentica s-a îmbogăţit o dată cu trecerea timpului, ea fiind de o diversitate extremă, de la figuri naturale şi animale până la altele fantastice sau mitologice, reprezentări de diverse elemente legate de familia celui care deţinea blazonul, cu valoare de simbol heraldic. În epoca modernă, reprezentările apărute pe scuturi s-au diversificat iar stemele s-au generalizat, ele cuprinzând elemente care simbolizează amănunte deosebite ale locului.
Cei doi heraldişti timişoreni au realizat, în ultimii ani, 28 de steme pentru comune timişene, expoziţia vernisată azi prezentând mai multe schiţe şi variante ale acestora, până la cea finală, care se află în arhiva Academiei, împreună cu memoriul justificativ.
„Noi propunem mai multe variante primăriilor, acestea sun supuse dezbaterii publice iar stema este adoptată apoi prin hotărâre de consiliu local. Este prezentată apoi comisiei de heraldică a consiliului judeţean şi după ce primeşte acordul acesteia se aprobă la Bucureşti. După ce Ministerul Dezvoltării o publică în Monitorul Oficial, ea poate fi folosită în mod legal. La Academie se arhivează stema color, conturul acesteia şi stema haşurată, fiecare culoare având un anumit cod. Toate localităţile sunt obligate sunt obligate să aibă steme potrivit actelor normative în vigoare dar nu a fost stabilit un termen pentru finalizarea acestora”, explică Dan Buruleanu paşii mai importanţi pentru realizarea stemelor de localităţi.
În mobilierul heraldic al comunelor bănăţene apare coroana murală cu un turn, leul bănăţean, fascii care sugerează cursurile de apă, diferite reprezentări pentru zonele agricole, viticole, pomicole sau centre meşteşugăreşti şi multe alte elemente cu valoare de simbol pentru localităţile din Timiş. Expoziţia prezintă în jur de 200 de desene, acestea reprezentând doar o mică parte din cele realizate de Pavel Galiş şi Dan Buruleanu în urma unui deceniu de colaborare.
