Pe locul fostului sat Glogowatz (actualul Vladimirescu), aflată la doar câţiva kilometri de Arad, pe şoseaua spre Deva, ar fi existat odinioară, după părerea mai multor istorici, o aşezare numită Orod, diferită de Arad, deşi unii au considerat că cele două denumiri desemnau aceeaşi localitate.
Biserica-cetate de la Orod
Orodul medieval era, de fapt, o biserică-cetate timpurie închinată Sfântului Martin, supranumit „apostol al satelor”, era stăpânit de nobili puternici şi bogaţi care aveau câştiguri frumoase din transportul sării pe Mureş şi deţineau domenii întinse, cu mulţi iobagi. În 1552, cetatea a fost distrusă de trupele turcieşti conduse de Kasson Bey , mulţi călugări au fost omorâţi, iobagii s-au risipit iar Orodul şi-a încetat existenţa. După pacea de la Karlowitz din 1699, care a pus capăt primului război austro-turc, pe locul vechiului Orod s-a stabilit un grup de grăniceri sârbi, noua aşezare primind numele de Glogovaţ (locul cu păducel). O legendă spune însă că numele aşezării se trage de la un haiduc pe nume Glogov, care a trăit în aceste locuri în secolul al XVIII-lea. La Glogovaţ au fost aduşi colonişti din Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană în 1724 şi în 1772 iar aceştia au preluat denumirea slavă a localităţii, care a devenit Glogowatz. În anii regimului comunist, localitatea a fost rebotezată, primind numele de Vladimirescu.
O bazilică milenară
Ruinele bazilicii se află în vecinătatea bisericii actualei biserici romano-catolice din comună, vestigii importante fiind scoase la iveală în urma mai multor campanii de săpături arheologice. În interiorul ei s-au identificat urme din secolele XI-XII până în secolul al XVI-lea iar cea mai veche monedă descoperită datează din a doua jumătate a secolului al XII-lea. Au fost identificate două faze de construcţie, după un plan de bazilică romanică, cu dimensiuni impresionante, cu trei nave dintre care nava centrală avea 60 de metri lungime, două turnuri şi un cor cu absidă. Biserica, la a cărei construcţie a contribuit financiar şi Papa Honoriu al III-lea, a fost inaugurată în 1224, în prezenţa reginei Yolantha de Courtenay, cea de-a doua soţie a regelui Andrei al II-lea al Ungariei.
„Castrum Orod” în documente
Urmele de construcţii identificate în vecinătatea bazilicii, printre care un zid masiv şi puternic, indică existenţa, în acest loc, a unei cetăţi, iniţial de pământ, iar din secolul al XIII-lea, de piatră. Vestigiile arheologice sunt susţinute şi de documente.
În prima jumătate a secolului al XII-lea este menţionată o donaţie pe care regele maghiar Bela al II-lea cel Orb a făcut-o bisericii Sf. Martin din Orod iar în cea de-a doua jumătate a aceluiaşi secol, acest loc e amintit ca reşedinţă a unui centru ecleziastic şi a capitlului de Orod, închinat sfântului Martin. La începutul secolului al XIII-lea se vorbeşte de slujbaşi ai cetăţii şi de „castrum Orod”, atestat documentar până în secolul al XVI-lea.Vechea biserică, ajunsă în ruină, a fost distrusă în mare măsură în secolul al XIX-lea, când piatra a fost folosită pentru alte construcţii din sat, zona fiind neglijată şi în secolul trecut. Acum, locul este un obiectiv turistic protejat, fiind singurul monument istoric din judeţul Arad cu marcaje conforme cu standardele europene.
Legenda movilelor
La ieşirea din comuna Vladimirescu, de-a lungul şoselei, se află cinci movile de pământ a căror origine e încă învăluită în mister. Ele sunt menţionate la începutul secolului al XVII-lea dar prezenţa lor în acest loc e învăluită de legende. Una dintre ele spune că pe aici au trecut nişte uriaşi care transportau pământ pentru construirea cetăţii Şiria iar movilele s-au format din noroiul de pe talpa cizmelor lor şi din pământul căzut în timp ce era cărat spre cetate. Se spune că movilele erau folosite şi pentru semnalarea unei primejdii, localnicii urcându-se în vîrf cu torţe aprinse pentru a-i avertiza pe locuitorii de pe valea Mureşului, spre Şiria. Pe una dintre movile se găseşte un Drum al Crucii şi o capelă ridicată în 1851 iar după unele informaţii aici ar fi fost descoperite, în secolul al XIX-lea, câteva morminte. În secolul trecut au ieşit la iveală şi câteva fragmente ceramice din secolele IV-VI.
Surse foto – povestiriaradene.wordpress.com, adevarul.ro
