Cazul educatoarei care-i teroriza pe copii cu răcnetele sale nu este decât încă o dovadă a faptului că sistemul de învăţământ românesc este bolnav. Grav bolnav. Cu capul, cum se spune în popor.
Buimăcit de schimbările care nu se mai opresc, lovit de subfinanţarea care-i face pe dascăli să se transforme-n afacerişti care gândesc în grila ore pregătitoare, nu ore la şcoală, sistemul urlă. Uneori la propriu. Demisia acesteia nu rezolvă decât punctul o situaţie.
Dincolo de acest caz, de cele ale elevilor care-şi terorizează profesorii, de cele ale profesorilor care văd în învăţăcele ţinte sexuale, nu există, cu adevărat, dorinţa de a pune punct şi de a se stabili pentru un deceniu de acum încolo ce este de făcut cu şcoala românească. Indiferent de numele partidului aflat la guvernare. Urletele educatoarei ar trebui să-i trezească la realitate pe cei care se laudă că sunt conducătorii naţiei. Şi să mişte lucrurile acum, nu peste nişte ani, când s-ar putea să fie prea târziu.
