Niciun iubitor de câini nu poate spune că vrea maidanezi pe străzi. Oricât ai iubi câinii, să îi vrei în haite pe stradă e inconştienţă pură. Desigur, prezenţi de ani buni pe străzile din România, maidanezii au ajuns un adevărat fenomen mediatic şi o spaimă similară cu terorismul atunci când un băieţel din Bucureşti a fost sfâşiat de câini comunitari. Opinia publică a fost revoltată şi pe bună dreptate. La fel de just este şi faptul că acel copil a fost lăsat nesupravegheat de bunică şi putea fi momit de un pedofil sau ucis de o maşină.
De câteva zile, în Timişoara asistăm la disperare. Cea a iubitorilor de animale. Iar autorităţile şi politicienii profită de posibila moarte a unor suflete pentru a-şi face campanie electorală. În vreme ce PSD înfierează pe Facebook adresa prin care Nicolae Robu a autorizat începerea eutanasierilor, edilul se apără şi spune că legea îl obligă. Mai mult, Robu se dă şi imaculat, căci va adopta şi el un căţel, gest care este de admirat, oricât de multe reproşuri i se pot face în anumite privinţe domnului primar.
Dincolo de patimă și de interese electorale, nimeni nu va ucide maidanezi anul acesta, pentru că fiecare maidanez mort înseamnă voturi în minus, iar politicianul român e laș și nu își va asuma asta, fie că e membru PNL sau PSD.
Însă, în fapt, îngrijirea maidanezilor ne costă. Şi ne costă mult, adică circa 1,7 milioane de lei pentru anul 2015, lucru care nu e de neglijat. Pe de altă parte, cine poate pune preţ pe o viaţă sau pe un suflet?
Niciun adăpost nu poate concura cu cel al Danyflor, astfel că, prin monopol, compania impune ce prețuri dorește. Să tarifezi adopția de la distanță la 350 de lei pe motive de cazare și hrană, dar și de plată a angajaților, e o aberație. Iar sentința acestor câini nu a fost semnată de Robu, ci de CLT, căci CLT a votat acest tarif aberant, care este chiar și de patru ori mai mare decât în alte orașe. Pe de altă parte, Primăria Timișoara nu va construi un adăpost pentru câini pe motiv că nu ar fi util, astfel că Danyflor va primi în continuare bani, iar când capacitatea de cazare va fi depășită se va trece la uciderea patrupedelor.
Și nu, adopțiile nu vor crește cu apeluri patetice, pentru că românul nu se va plimba cu maidanezul în lesă. Să nu uităm că noi suntem poporul ăla cu restanță la întreținere și rată la iPhone 6, pentru că noi trebuie să fim la modă și inividați de străini, nu fericiți. Iar în vreme ce pentru unii lupta pentru maidanezi e campanie electorală, pentru alții e iubire. Dar asta nu schimbă cu nimic faptul că zilnic văd pe Facebook apeluri disperate că se dau câte șase câini spre adopție, ca semn că încă se nasc maidanezi, iar de problema asta nu se ocupă nimeni.
Bine punctat ca de obicei… cu o menţiune însă… capacitatea este deja de mult timp depăşită, numărul de 560-580 vehiculat este dat doar pentru că aceasta este avizată de DSV şi Agenţia de Mediu şi nu pot să se autodenunţe relevând numărul real de câini aflaţi în adăpost (erau la vreo 700 cu relativ puţin timp în urmă).
Din capacitatea totală 345 de locuri sunt de acum ocupate de cei „adoptaţi la distanţă” deci pe ce mai rămâne se bat (la propriu) cei care sunt şi cei care vor veni pentru că robinetul e în continuare deschis şi vine sezonul fătărilor…
Şi cine va scoate fonduri suplimentare pentru această amânare? Pentru că câinii aceia trebuie să mai şi mănânce…
Lumea se vede diferit în funcţie de care parte a grilajului padocului te afli şi încă, în funcţie de cât de departe te afli de grilaj dacă eşti în libertate: din curte, din biroul DNF, de la şosea, din biroul de pe C.D. Loga sau din faţa tastaturii…
NU se nasc maidanezi, se nasc in gospodarii si curti, fabricute si baraci… si sunt lasati sa plece sau abandonati!
In 2 decenii, nu am vazut doar 2 cazuri in care din cuiburi de femela vagaboanda (nu se putea apropia nimeni de ea, nici macar la distanta de tranchilizare…) au supravietuit mai mult de 1 an!
Problema sunt samsarii si inmultitorii „din principiu” (supersititiosi/religiosi etc).
Nu sunt de acord cu multe lucruri scrise de tine , dar acum ai foarte mare dreptate, mai poti adauga ca cei ce sunt pro maidanezi militeaza pe fb impreuna cu cainii lor de laborator, nu cu maidanezi .
O alta solutie Eficienta care ar putea fi alternativa la eutanasie , as propune ca toti militantii sa fie primiti in strada trecuti in evidenta sa li se aduca la cunostinta ca datorita lor urbea nu poate depasi aceasta problema, sa se ia toate animalele ce reprezinta aceasta speta si sa se distribuie in mod egal in raport cu partizanii din strada fara a se tina cont ca unii stau la garsoniere sau la curte .
Pasul 2 sa se infiinteze o comisie care sa inspecteze daca aceste animale sunt tratate corespunzator si sa se dea cu amenzi bine justificate desigur.
Asfel militantii au castig de cauza.
Orasul se goleste de aninale nomade.
Animalele clandetine ar putea avea o soarta mai buna .
„Romanul nu se va plimba cu maidanezul in lesa”, zici? Eu ma plimb cu al meu, si in zona in care stau mai stiu 2 persoane cu „maidanezi” (odata ce are stapan acel caine nu mai e maidanez) in lesa. Desigur, sunt si asa zisi „iubitori de animale” care participa la proteste cu cainii lor de rasa in lesa, ei mi se par cei mai ipocriti si nu prea merita a fi numiti iubitori de animale. Odata ce iubesti animalele si iti pasa de soarta lor nu te duci sa cumperi un caine de rasa cand stii ca sunt atatia care sufera pe strazi. Daca s-ar mediatiza si promova adoptiile, sterilizarile (sunt clinici care o fac pe gratis chiar), poate in urmatorii ani numarul cainilor de pe strazi s-ar diminua, intr-un mod civilizat, fara violenta, fara raca intre iubitorii de animale si cei anti-maidanezi. Acest conflict NU o sa se termine niciodata, pentru ca mereu or sa fie oameni care iubesc animalele si care o sa lupte pentru drepturile lor, asa ca mai bine am lucra impreuna si am incerca sa facem ceva civilizat in care nu o sa aiba nimeni de suferit.
Privind incendiul de la Danyflor s.r.l. la 2014-11-09 21:42 GMT+02:00 Zebra a solicitat în baza legii 544/2001 privind accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de interes public şi în conformitate cu Constituţia României şi cu documentele internaţionale ratificate de Parlamentul României o seamă de informaţii din partea ISU Timiş:1. A fost desfăşurată o anchetă oficială dincolo de Procesul-Verbal de la momentul incidentului? Conform rezultatelor acestei anchete (în care chiar dacă nu au fost victime umane, dar dată fiind amploarea incendiului şi efectele acestuia):
2. Avea S.C. Danyflor un hidrant?
3. Era acest hidrant funcţional la momentul incidentului şi care a fost data ultimei verificări a acestuia?
4. Era S.C. Danyflor dotat cu stingătoare manuale conform legii şi normelor PSI?
5. Erau stingătoarele în termenul de valabilitate? (Cunoscând că acestea trebuie reumplute şi verificate periodic.)
6. Are S.C. Danyflor un plan de evacuare şi care este firma cu care acesta a fost elaborat? Care a fost data elaborării (ultimei aduceri la zi) ştiind că la S.C. Danyflor au avut loc în ultima perioadă extinderi ale spaţiilor construite?
7. Toţi angajaţii S.C. Danyflor s.r.l. au semnat fişele de instruire privind normele PSI?
8. Când a fost făcută ultima instruire a acestor angajaţi?
9. Când a fost făcută ultima simulare de incendiu la sediul S.C. Danyflor s.r.l.?
10. Cine este responsabilul privind PSI în cadrul S.C Danyflor?
11. Care sunt concluziile finale privind acest incendiu?
12. Care sunt măsurile întreprinse în urma acestui incident?
Răspunsul primit nu a fost unul punctual ci unul generic care conţinea o gravă şi premeditată dezinformare fără probabilitatea unei circumstanţe atenuante cât de mici.
Asta aţi semnat în răspunsul remis d-le MIHOC:
„În conformitate cu prevederile legale, amenajările tip „adăposturi pentru câini” nu se încadrează în categoria construcţiilor şi instalaţiilor pentru care este obligatorie solicitarea şi obţinerea avizului/autorizaţiei de securitate la incendiu.”
Însă, şi cei din ISU ar trebui să cunoască asta dacă nu sunt inepţi sau orbi, H.G. 1739/2006 precizează:
„Art. I.
Hotărârea Guvernului nr. 1.739/2006 pentru aprobarea categoriilor de construcţii şi amenajări care se supun avizării şi/sau autorizării privind securitatea la incendiu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 995 din 13 decembrie 2006, se modifică şi se completează după cum urmează:
…………………….
u) construcţii, ferme şi amenajări agrozootehnice cu aria construită mai mare sau egală cu 600 mp, cu excepţia silozurilor metalice, serelor, solarelor, răsadniţelor şi ciupercăriilor.”
ZOOTEHNÍE …care se ocupă cu studiul metodelor de întreținere a animalelor domestice, precum și de ameliorare a raselor acestora. 2) Ramură a gospodăriei agricole, care se ocupă cu creșterea animalelor domestice.
Danyflor s.r.l. cu CUI: 1828770 este înregistrată cu codul CAEN: 0149: Cresterea altor animale
Mai trebuie demonstrat ceva în concubinajul odios şi criminal domnule ing. MIHOC Lucian Vasile? (Mai sunteţi în funcţie sau aţi avansat?)
Ne mai mirăm că avem parte de „Colectiv”?
Primăria Timişoara-Danyflor (şi asociaţii… chiar vreţi nume? 😉 )-Eutanasieri în an electoral… considerente
• Crunta realitate este că în ultimii 4 ani de zile, de la începutul mandatului Robu şi al echipei sale nu s-a schimbat sau întreprins absolut nimic în ceea ce priveşte Managementul Câinilor Comunitari.
• Mai mult, de parcă nu ar fi îndeajuns, hotărârea luată acum de Municipalitatea Timişoarei ne aruncă şi mai mult înapoi în timp, prin 2008 când eutanasierile erau permise.
• Nu, legea română în vigoare nu stipulează explicit obligativitatea eutanasierii câinilor aflaţi în adăpost mai mult de 14 zile. Deci declaraţia/argumentaţia hotărârii dată de către viceprimar este un neadevăr deoarece decizia de eutanasiere sau menţinere în adăpost este lăsată la latitudinea autorităţii locale.
• Nici repunerea în teritoriu în urma capturării şi sterilizării nu este interzisă explicit de lege lăsându-se tot în seama autorităţii locale o asemenea hotărâre. Dealtfel soluţia Capturării-Sterilizării-Repunerii în teritoriu este singura viabilă cu condiţia de a fi completată de acţiuni şi măsuri de informare, educare şi coerciţie prin intermediul mijloacelor media şi a Poliţiei Locale care se află în subordinea şi la dispoziţia Municipalităţii (vezi legea de organizare şi funcţionare a Poliţiei Locale care cuprinde şi prin literă dar îndeosebi prin spirit atribuţiuni în acest sens). [Validitatea soluţiei CSR ţine de biotopul urban, durata medie de viaţă a unui câine comunitar… şi da, cam în ăştia 4 ani problema ar fi fost drastic redusă dacă s-ar fi aplicat metoda.]
• Adopţiile merg întradevăr foarte greu raportat la dimensiunea problemei dar asta atât datorită proastei informări/mediatizări făcută formal, doar pentru a mai bifa ceva şi, îndeosebi, din cauza taxelor mari de adopţie. Deci descurajăm în loc să încurajăm. Poate scutiri de impozite pentru cei care adoptă nu se pot da dar măcar pentru anume categorii sociale se poate oferi un abonament gratuit pe mijloacele de transport în comun pentru 3 luni la alegere, ca să dau doar un exemplu (Primăria e acţionar majoritar al RATT).
• De când a intrat în vigoare ultimul contract (pe 3 ani) dintre Primăria Timişoara şi S.C. Danyflor s.r.l. situaţia e mult mai încurcată decât în tot deceniul anterior (da, sunt parteneri de circa 13 ani).
S.C. Danyflor nu e nici adăpost privat (lucrând cu ONG-uri “de afară”) nici adăpost public (având contract cu Municipalitatea). Nu se ştie nici dacă e adăpostul public al Timişoarei sau e al ariei metropolitane deoarece se fac capturi (cu sau fără contract, irelevant) în localităţi limitrofe precum Dumbrăviţa, Moşniţa, Giroc. În aceste condiţii e greu de stabilit ce anume şi cât a decontat Primăria Municipiului Timişoara şi pentru câinii cui… Dar managementul dezastruos nu e doar cel financiar ori mediatic ci şi cel medical, sanitar-veterinar.
• Altă nebuloasă este capacitatea reală, capacitatea autorizată (DSV, Agenţia de Mediu) şi numărul real al câinilor… Surse apropiate (voluntari) spuneau acum câteva săptămâni că sunt 700, ştirile apărute azi spun ba 580 ba 564… Să mai întrebăm atunci câţi sunt din Timişoara şi câţi din alte localităţi? Evident, când vine vorba de L544 autoritatea se prevalează de termenul legal de 30 de zile pentru a răspunde şi, în general când o face o face ambiguu, pe lângă subiect sau trimiţând tone de maculatură.
• Contractul stipulează undeva la 22.000 de Euro pe lună (fără TVA)… dar oare cum au reuşit ca în mai puţin de un an şi jumătate să cheltuie suma alocată pentru 3 ani în condiţiile în care după incendiul petrecut şi mult după aceea au venit donaţii în bani, hrană, vacinuri/medicamente, echipamente şi alte produse accesorii? Asta ştiind suma contractată…
• Cum se face că deşi s-a ştiut de expirarea precedentului contract serviciul a funcţionat cu derogare timp de multe luni de zile? Poate pentru că încă jocurile nu erau făcute?
• Şi pentru că nu-i Timişoara buricul Pământului, de ce în toţi aceşti ani nu a existat o colaborare cât de firavă între Primărie şi Prefectură? Pentru că setul de măsuri şi acţiunile trebuiesc a fi corelate dacă se doresc efecte pe termen mediu şi lung, soluţii durabile şi sustenabile.
• Din păcate, lipsa unei viziuni comune, unitare şi a colaborării permanente se face simţită şi în comunitatea divizată mai mult ca oricând a iubitorilor şi rescuer-ilor din Timişoara. Situaţie care convine de minune nu doar autorităţii locale cât şi Danyflorului şi apropiaţilor acestuia. În acest moment Danyflor se află însă într-o situaţie excepţională pentru că fonduri pentru hrană şi găzduire nu va mai primi dar nici o bună parte a obiectului de activitate aducător de profit nu va mai exista dacă deciziile de eutanasiere sunt duse la bun sfârşit.