Ce ar mai fi de spus când lumea e tot mai tâmpită.
Dialoguri inepte pe străzi, apocalipse mici la fiecare colț de strada. Oameni care nu pricep că Ana are mere și că, de principiu, culoarea verde e sinonimă cu „liber”. Inși care se handicapează singuri. Sau sunt reduși de societate. Stau pe net, repetă mecanic anume gesturi, iar când dau piept cu ceva concret intră în blocaj. M-am plictisit să văd persoane în mijloacele de transport în comun care nu știu să valideze biletul pentru că NU MAI ȘTIU (poate au uitat) CĂ TREBUIE SĂ SE UITE LA EL ȘI SĂ CITEASCĂ CE SCRIE PE EL. De fapt, mă cam sperie ăștia. Sunt deopotrivă puberi și adulți trecuți bine prin viață. Mereu mă întreb ce i-a tâmpit așa. Și nu am un răspuns. Mă încred în Dumnezeu și îmi spun mereu „Doamne ferește” să ajungem așa.
