Actorul Levente Molnár spunea într-un interviu că „Fiul lui Saul”, care a primit premiul Oscar pentru cel mai bun film străin, trebuie să ne facă să nu uităm de ce este capabil animalul din noi, precizând că în timpul filmărilor s-a simţit ca şi cum ar fi fost în mijlocul iadului. Această peliculă, care a primit premiul Oscar la categoria cel mai bun film într-o limbă străină, la ediţia 2016 a prestigioasei gale, a avut premiera și la Timișoara, în cadrul Bookfest. Filmul, una dintre cele mai șocante producții care vizează Holocaustul, i-a făcut pe mulți dintre cei prezenți la eveniment să declare că “Lista lui Schindler” este un film “cuminte”, în comparația cu opera cinematografică a lui László Nemes .
În acest context a venit și întrebarea firească. Ne mai putem ascunde în spatele negaționismului, a istoriei contrafăcute, în condițiile în care o națiune nu poate evolua decât dacă își cunoaște istoria reală, cu reușite și cu greșeli?
Cum se reflectă acest fenomen într-o zonă care clamează multiculturalismul, cum este Banatul, au încercat organizatorii Bookfest să analizeze în cadrul unei dezbateri la care au participat istoricii Victor Neumann, Mihai Panu și Miodrag Milin. Pornind de la filmul lui Molnár, directorul Muzeului de Artă din Timișoara a spus că “uneori sunt de prisos cuvintele. În privința acestui film, ne este greu chiar imediat după ce îl vedem să-l comentăm.
Cred că László Nemes a reușit o performanță ieșită din comun fără să arate lagărele de exterminare în mod direct, ci sugerându-ne mai mult și proiectându-ne camerele de gazare în fundal. Ceea ce este important este să descoperim această limită a ființei umane, care poate să devină călau, pe deoparte, și victimă, pe de cealaltă parte. Holocaustul a demonstrat această condiție firavă a omului care poate să pășească în ambele ipostaze”.
Mai mult, a subliniat istoricul timișorean, este foarte important să cunoaștem greșelile trecutului, pentru a nu le mai repeta în viitor. “Francis Bacon spune că scriem istorie pentru că e nevoie să cunoaștem problemele pe care le-am moștenit. Să știm ce am moștenit de la tata, de la mama, de la bunici, de la predecesorii noștri. Uneori, am moștenit lucruri bune, dar alteori am moștenit lucruri greșite sau erori. Amândouă trebuie cunoscute. De ce a devenit Europa de Est atât de atașată de ideile antisemite și a fost co-participantă la omuciderea în masă a evereilor? Pentru că nazismul a făcut o propagandă teribilă precum că Uniunea Sovietică egal cu evrei și e un imperiu al evreilor. Până când a făcut? Până când a auzit Stalin de lucrul ăsta, până când a conștientizat Stalin că nu e în ordine ca Uniunea Sovietică să fie definită drept teritoriu al evreilor sau imperiu al evreilor”.
Personajul Saul şi filmul lui László Nemes încearcă să opună ceremonialul morţii unei fabrici ce produce moarte, să opună ritualul unei maşinării şi rugăciunea, zgomotului. Când n-a mai rămas nicio speranţă, din străfundul iadului în care trăieşte, vocea interioară a lui Saul îi spune: trebuie să supravieţuieşti, ca să duci la bun sfârşit un act ce are sens, un profund sens uman, vechi de când lumea, sacru; un act plin de seminificaţie, care stă la originea comunităţii şi a religiilor: respectul faţă de trupul celui decedat.
