Vrem sau nu, Facebook este, de câţiva ani încoace, un loc numai bun unde să refulăm. Denumită pompos „reţea de socializare”, platforma asta ne arată zi de zi că lucrurile nu stau deloc aşa. Să îţi pui cele mai frumoase poze, şi doar pe alea, pentru a lăsa impresia că eşti mai arătos decât în realitate, să îţi dai check-in din toate locurile în care mergi ca să vadă lumea cât de tare eşti tu şi cum trăieşti viaţa la maxim, să scrii opinii de-ale tale şi să blochezi comentarii sau, din contră, să nu postezi nimic, ci să foloseşti reţeaua asta doar pentru a-i spiona pe alţii, toate acestea şi multe altele nu au nicio legătură cu socializarea.
Facebook e un mod numai bun de a ne ascunde la vedere, lăsându-i pe alţii să ne cunoască atât cât vrem prin intermediul postărilor noastre. Dat fiind faptul că acest Facebook îţi permite să trăieşti o viaţă imaginară în care pozele sunt doar frumoase, locaţiile sunt doar cele în care te distrezi şi toţi cei care te supără sunt doar la un block distanţă, reţeaua are un mare succes.
Cu toţii ne înghesuim să penetrăm această lume care ne face existenţa din viaţa de zi cu zi un pic mai uşoară. Iar numărul mare de utilizatori face din Facebook un instrument numai bun pentru manipularea opiniei publice.
În vreme ce o bună parte din traficul site-urillor online vine de pe această reţea, nici politicienii nu dau înapoi de la a ne promite mare cu sarea. Căci, de ce nu, pentru politicianul laş, ATENŢIE, NU MODERN, CI LAŞ, discursul de pe Facebook e unul extrem de convenabil. Atractivitatea principală e dată de faptul că aici comunicarea este una unidimensională. Desigur, avem posibilitatea să comentăm, dar cu o mare uşurinţă putem fi blocaţi. Scriu aceste lucruri în mare parte văzând că pentru politicienii din Timişoara, în special cei angrenaţi în lupta pentru primărie, Facebook a devenit un loc numai bun de aruncat jigniri sau vorbe frmoase şi goale. Ai crede că nişte bărbaţi politici care vor şi promit să facă o Timişoara modernă din una care acum tace la orice nedreptate şi care nici la vot nu iese, ar da măcar ei semnal şi ar vorbi în public. Cu oamenii, cu presa, cu platforme de campanie în faţă, cu planuri, dar cel mai mult, cu recunoaşterea sinceră a nerealizărilor şi cu asumarea lor. Simplu. Bărbăteşte. Pentru că asta e viaţa. Noapte şi zi. Bine şi rău. Victorie şi înfrângere. Lecţii. Eşec.
Din păcate, netaxaţi de atâţia ani, politicienii români au găsit un loc mai bun de a da spăgi electorale în cuvinte goale care nici nu costă. Sau costă cam cât o postare sponsorizată, dată mai departe de cohortele de postaci. De asta cred şi le doresc principalilor competitori în lupta pentru Primăria Timişoara ca votanţii lor să dea dovadă de aceeaşi „bărbăţie” ca şi ei. Domnilor, sper să fiţi votaţi pe Facebook!
