Născut în satul timişean Ferendia în primăvara anului 1897, în familia unui învăţător, Ioachim Miloia, un strălucit reprezentant al noii generaţii culturale din perioada interbelică, a urmat primele clase în satul natal şi studiile liceale la Caransebeş, continuându-le la Institutul Diecezan din acelaşi oraş.
Cum se constituise deja Regatul României Mari, s-a înscris la facultatea de litere din Bucureşti, în paralel frecventând şi cursurile Academiei de Belle-Arte din Bucureşti, pe care le-a continuat şi absolvit la Roma. Tot aici şi-a elaborat şi teza de doctorat în istoria artelor, obţinând, în 1924, titlul de doctor cu lucrarea „Curentul goticului internaţional şi fraţii Lorenzo şi Jacopo Salimbeni din San Severino”, iar trei ani mai târziu a devenit doctor în litere şi filosofie cu tema de cercetare „Legenda crucii în literatura şi arta medievală”.
Reprezentant de prestigiu al elitei culturale
Reîntors în ţară, a încercat să găsească angajamente la Caransebeş, apoi la Cluj şi Bucureşti, dar în cele din urmă a fost numit învăţător la şcoala normală din Timişoara unde s-a stabilit, îndreptându-şi preocupările spre cultura şi arta bănăţeană. A fost interesat de istorie, pictura bisericească, etnografie, şi ornitolgie, precum şi de litere. A făcut parte din mai multe societăţi cultural-artistice bănăţene, a fost membru în conducerea Astrei, secretar general şi director al Societăţii de Istorie şi Arheologie din Timişoara, iar din 1928 director al Muzeului Bănăţean, devenind unul din cei mai prestigioşi reprezentanţi ai elitei culturale timişorene.
A condus secţiunea cultural-artistică a Institutului Social Banat-Crişana care s-a constituit în toamna anului 1932 şi a participat la campaniile de la Belinţ şi Pojejena, a adus o merituoasă contribuţie la înfiinţarea prestigioasei publicaţii „Revista Institutului Social Banat-Crişana”, unde a fost şi redactor. A colaborat la revista „Luceafărul” şi a fost asistent la catedra de geometrie descriptivă din cadrul Şcolii Politehnice. Împreună cu Catul Bogdan a restaurat pictura mai multor biserici din Timişoara şi Banat, preocupându-se, totodată, de cercetarea arhitecturii bisericeşti. Este autorul a numeroase studii de artă şi istorie.
Ioachim Miloia, director al Muzeului Bănăţean
Numirea sa la conducerea muzeului a însemnat un moment de cotitură atât în organizarea acestuia, cât şi în muzeografia bănăţeană. În anii în care singura instituţie universitară din Timişoara era Şcoala Politehnică, el a căutat să polarizeze viaţa culturală în jurul muzeului. Din 1928 până în 1940 a întreprins mai multe campanii de săpături arheologice şi a studiat numeroase texte epigrafice, cu ocazia cercetărilor sociologice de la Pojejena pentru monografia localităţii a făcut şi săpături arheologice la vestigiile romane din zonă, a alcătuit un chestionar istorico-arheologic pe care l-a înmânat preoţilor, învăţătorilor şi notarilor de la sate, pentru a obţine informaţii din aşezările bănăţene, a îmbogăţit colecţiile muzeului cu numeroase achiziţii, a încercat să recupereze valoroasele tablouri rechiziţionate de armata sârbă care ocupase Banatul la sfârşitul primului război mondial.
