M-am dus la PRESSALERT LIVE cu un tricou pe care stătea scris „Timişoara nu este Coreea de Nord”. Şi nu întâmplător am ales acest mesaj. Gestul de a interzice strângerea de semnături în anumite zone ale Timişoarei nu are legătură doar cu hachiţele unui personaj care crede că el este Timişoara, ci cu un mod bolnav de a gândi. Când suprimi un drept constituţional din pix fără nicio tresărire e semn că prin sânge-ţi curge dictatura.
Din păcate nu a existat o reacţie a societăţii civile din Timişoara, societate civilă pe care o găseşti pe la tot felul de simpozione cu masă inclusă sau la proteste cu dedicaţie.
Spiritul Timişoarei este, din păcate, în moarte clinică. Schimbarea deciziei după 24 de ore nu a fost făcută pentru că şi-a amintit de acel spirit sau din vreun gest de normalitate, ci de frică. Frica de plângerea penală care i-ar fi adus lui, preacuratului şi preacinstitului plimbător în Mercedes de 75.000 euro cadou de la unii pe care ar trebui să-i controleze, probleme cu legea.
Cu cât campania electorală se apropie cu atât frica unora se va manifesta. Sub diverse forme. Important este ca noi, alegătorii, să avem curajul să ieşim la vot. Cât mai mulţi. Pentru că libertatea înseamnă a alege. Chiar şi a alege să-ţi anulezi votul. Poate frica politicienilor din Timişoara va fi mare când primul loc la alegerile locale ar fi ocupat de EL. Votul nul.
Pentru mase toate partidele sunt la fel. Daca nu sunt afectate printr-un „pumn” , direct , acolo unde ii doare (la stomac) accepta toate tertipurile acestor glume de dictatori.