Una dintre cele mai populare tradiții de Paști pentru români, ouăle roșii, au o origine pierdută în negura veacurilor, cu mult înainte de apariția creștinismului. În China se obişnuia încă din secolul al XVIII-lea î.d.Ch. să se ofere în dar ouă colorate cu prilejul unei importante sărbători de la începutul primăverii, un obicei similar fiind întâlnit și la perși sau la vechile popoare slave.
Oul, comparat cu Universul
Oul avea, de asemenea, o valoare simbolică și la romani sau la popoarele germanice, aceasta fiind legată de concepția cosmogonică a celor mai multe popoare antice. Chinezii și perșii credeau că cerul, pământul și apa se aseamănă cu un ou, pământul fiind înăuntrul cerului precum gălbenușul în ou. În haosul de la începutul lumii, în care nu exista decât divinitatea, ar fi apărut întâi un ou, din care au ieșit apoi Soarele și Luna care s-au ridicat pe cer, în timp ce Pământul, fiind mai greu, s-a lăsat în jos. Credința creației care are la origini oul e întâlnită deopotrivă la fenicieni, egipteni sau vechii greci, dar astfel de legende despre alcătuirea universului există și la români.
Simbol al vieţii
Din cele mai vechi timpuri, oul a fost considerat un simbol al vieții şi al fertilităţii, elementul care stă la baza creației, soarele însuşi fiind comparat cu un ou, ca izvor de lumină dătător de viaţă şi de care depinde tot ceea ce există pe pământ. Vechii egipteni spuneau că din oul care s-a format deasupra apelor nemărginite de la începuturile lumii a izvorât Ra, lumina zilei, originea vieții, iar acest zeu, care simboliza soarele, s-a ridicat deasupra apelor și a început să dea naștere plantelor. Mai târziu, biserica creştină l-a socotit un simbol al Mântuitorului, reîntors la viaţă precum puiul care iese din găoacea care i-a fost mormânt.
Vechiul obicei păgân de a dărui ouă de Paști, la începutul primăverii, când natura reînvie, s-a răspândit şi la popoarele creștine, iar ouăle aduse în dar regilor Franței după slujba Liturghiei de Paști au devenit adevărate opere de artă, aurite sau împodobite cu picturi. În numeroase tradiții de Paști, oul e pus în legătură şi cu rodnicia pământului. În unele regiuni, înainte de a începe aratul, se aruncă înaintea boilor un ou sau coji de ouă, iar sămânța, înainte de a fi împrăţtiată, se stropește cu aghiasmă și se pune în sac, după ce a fost amestecată cu pască şi coji de ouă sfinţite la Paști, pentru ca rodul pământului să fie cât mai bogat.
Credinţe populare despre ouăle roşii
În credinţa populară au apărut o mulțime de legende legate de datina ouălor roșii.
Potrivit unei străvechi legende, la un ospăț al zarafilor evrei după înmormântarea lui Iisus, unde se afla pe masă o supă cu carne de cocoș și ouă fierte, un mesean a spus că Iisus va învia atunci când va reveni la viaţă cocoșul din supă, iar ouăle se vor înroși. Pe dată cocoșul a început a cânta, iar ouăle s-au făcut roșii.
După o altă legendă, Iisus ar fi fost urmărit la ieşirea din templu dar pietrele care au fost aruncate după el s-au transformat în ouă roșii. De atunci, creștinii, spre aducere aminte, înroșesc ouă de Paști. Se mai spune că după Înviere, o precupeață stătea cu două coșuri de ouă în piața din Ierusalim, iar când un cumpărător, trecând pe lângă ea, a spus „Christos a Înviat”, ea a răspuns că asta se va întâmpla atunci când ouăle din coșuri vor deveni roșii. De îndată ouăle s-au înroşit și s-a păstrat datina de a se face ouă roșii de Paști.
Credinţa populară mai vorbește de apostolul Simon, care, ducându-se într-o zi să-şi are ogorul și luând într-o traistă o pâine și câteva ouă, s-a întâlnit cu Mîntuitorul care-și ducea crucea, obosit. Simon i-a luat crucea și a dus-o până în dreptul ogorului său, apoi, flămând, a dezlegat traista, dar în loc de merindele luate de acasă, a găsit pască și ouă roșii. El a povestit apoi minunea cunoscuților, care au recunoscut că e un semn ceresc şi de atunci, de sărbătoarea Sfintelor Paşti, se face pască și se înroșesc ouăle.
Cea mai răspândită legendă este însă aceea în care se povestește că Maica Domnului a adus un coș de ouă pentru a le da celor care-l chinuiau pe Iisus răstignit, rugându-i să le fie milă de suferințele lui, dar aceștia au râs și l-au supus la cazne şi mai mari. Îndurerată și cu lacrimile șiroinde, Maria a pus coșul lângă cruce iar sângele care curgea din rănile Fiului lui Dumnezeu a stropit ouăle și le-a înroșit. Iisus i-a îndemnat pe cei care erau de față ca de acum înainte să facă și ei ouă roșii de Paști, pentru a-și aminti de răstignirea Sa.
Datini strămoşeşti și tradiții de Paști
După slujba de Înviere, creștinii se întorc acasă, ciocnesc ouă roșii și mănâncă din pasca sfințită. O credință curioasă e aceea că e bine să ții minte cu cine ai ciocnit cel dintâi ou în ziua de Paști, căci dacă vreodată, din întâmplare, ai rătăcit drumul prin vreo pădure şi te gândești la cel cu care ai ciocnit oul, găsești de îndată drumul pe care ai venit. Potrivit unei alte tradiții de Paști, dacă vrei să-ți cunoști norocul, în ziua de Paşti trebuie să iei cu tine la biserică un ou roșu, iar după ce acesta s-a sfințit în timp ce asculţi Evanghelia, el trebuie pus deoparte și păstrat până în anul următor. Atunci se sparge, și de va fi aproape gol, ești lipsit de noroc, dar dacă, dimpotrivă, e plin, vei avea noroc în viață.
Potrivit unei alte tradiții de Paști din bătrâni, în dimineața zilei de Paști, când te speli, trebuie să pui în cana cu apă un ou roșu și atunci vei fi rumen la față și sănătos tot anul. Tot o vorbă din popor spune să nu arunci cojile de ou afară în ziua de Paşti, pentru că-ți arunci norocul și rodul.
