Vechea comună germană Schöndorf din judeţul Arad, numită astăzi Frumuşeni, aflată la 12 kilometri de Arad, în extremitatea nordică a Banatului, a devenit cunoscută mai ales după ce, la începutul anilor 2000, în urma mai multor campanii de săpături întreprinse de arheologii arădeni şi nu numai, au fost scoase la iveală vestigiile unui fascinant complex monahal. Acesta se află nu departe de vatra aşezării şi a devenit un important punct de atracţie turistică şi culturală a împrejurimilor Aradului, unde vin sute de vizitatori.
Mănăstirea Bizere, unică în România
Este vorba de mănăstirea Bizere, atestată documentar la 1183 pe un vechi braţ al Mureşului, vestigiile sale fiind declarate monument istoric de importanţă naţională, căci mănăstirea Bizere s-a dovedit a fi una din cele mai interesante aşezări monahale nu numai din vestul României ci din întreaga Europă răsăriteană. Descoperirea este unică în România iar zona a fost declarată rezervaţie arheologică.
Se pare că abaţia, care avea hramul Sfintei Fecioare Maria, a fost construită în jurul anului 1100 de călugări benedictini veniţi probabil din Italia. Primele referiri la domeniul mănăstirii datează din 1263 şi, potrivit acestora, ea era subordonată coroanei regale maghiare, iar cei 23 de călugări care trăiau în aşezarea monahală duceau o viaţă prosperă. În Evul Mediu a mai fost cunoscută sub numele de Bisra sau Bistra. Călugării controlau şi vestitul comerţ cu sare care se făcea pe Mureş prin portul aflat în apropiere şi tot pe acolo era transportată marfa din atelierele de fierărie şi sticlărie care au fost descoperite în apropierea mănăstirii. Iniţial a existat aici un lăcaş de cult de rit ortodox, care dovedeşte existenţa creştinismului de rit bizantin în această zonă, în secolul al XII-lea a devenit mănăstire catolică benedictină, iar după sfârşitul secolului al XVI-lea nu a mai fost locuită.
Cel mai reprezentativ ansamblu în stil romanic
Săpăturile au evidenţiat o serie de elemente care dovedesc că era vorba de un complex arhitectural impozant construit în stil romanic, cel mai reprezentativ şi bogat ansamblu de acest fel de pe întreg teritoriul României. Alături de biserică fost scos la iveală un palat abaţial cu etajări, boltiri şi ancadramente de intrări, scări de acces, un portic cu aproximativ 80 de colonete cu capiteluri care susţinea mai multe arcade bogat ornamentate şi încadra o fântână arteziană, sau tencuiri în frescă. A fost descoperită o necropolă cu peste o sută de morminte, iar în mijlocul capelei funerare aflate între palat şi biserică se afla un mormânt al unui personaj de vază în acea epocă şi un important tezaur monetar, alcătuit din aproximativ 30 de monede din secolele XII-XIII. Bazilica avea două nave cu câte două şiruri de şase perechi de stâlpi de piatră şi cărămidă şi cu podele de cărămidă şi, probabil, lespezi de piatră.
Mănăstirea avea un sistem de încălzire roman, hypocaustum, prin pardoseală, reţea de alimentare cu apă şi canalizare. Au fost identificate, de asemenea, chilii, mai multe anexe gospodăreşti cu un cuptor folosit în bucătărie, un grânar şi băi, iar inventarul arheologic al sitului este extrem de bogat, de la fragmente de vase de cupru, diferite unelte şi instrumente sau feronerie de construcţie, până la accesorii vestimentare, sticlărie, veselă sau ceramică de import din Imperiul Bizantin. Într-un colţ al claustrului a fost descoperită şi o fântână, considerată cea mai veche din Transilvania, iar sculpturile care înfăţişează figuri antropomorfe sau animaliere sunt de-a dreptul impresionante.
Mozaicurile bisericii de rit bizantin
Mozaicurile descoperite la mănăstirea Bizere, cele mai valoroase din întregul complex, reprezintă un unicat nu numai pentru arheologia medievală românească ci pentru întreg sud-estul Europei prin frumuseţea, vechimea şi valoarea lor. Specialiştii care au cercetat biserica apreciază că cei şapte metri pătraţi de mozaicuri medievale policrome, descoperiţi în biserica principală sub pavajul mănăstirii, par să fi făcut parte din pardoseala unei biserici de rit bizantin care a existat aici înainte de lăcaşul de cult benedictin, datându-le în secolul al IX-lea.
De o remarcabilă valoare artistică, cu minunate combinaţii cromatice de opt sau nouă culori, ele înfăţişează motive zoomorfe reale sau fantastice, florale şi geometrice.
Ele sunt asemănătoare cu cele de la Aquilea, din nordul Italiei, iar influenţa bizantină este evidentă. În 2009 mozaicurile au fost conservate de restauratorii timişoreni Ion Oprescuşi Răzvan Găvan, împreună cu strudenţi ai secţiei de conservare restaurare coordonaţi de restaurator Doina Mihăilescu, şi a fost realizată o replică, expusă la muzeul din Arad. Tot acolo pot fi văzute şi alte artefacte din complexul arheologic de la Frumuşeni.
Părţi din mănăstirea Bizere au fost reconstruite virtual cu ajutorul studenţilor timişoreni iar motivul soarelui din decoraţia mozaicurilor a fost utilizat drept simbol heraldic în stema comunei Frumuşeni.
Surse foto: wikipedia.org, infopensiuni.ro, cronica.cimec.ro, medievistica.ro, ecomunitate.ro, proarad.jigorea.com, timpromanesc.ro
Atestată în 1183, e scris greşit în material, 1883.
Da, greseala de tastare, multumesc pentru sesizare.