EXCLUSIV Interviu ÎN PARALEL cu doi monştri sacri ai muzicii rock româneşti: Nicu Covaci şi Ilie Stepan: „Vreau să salvăm spiritul acestui popor“

Prima ediţie a festivalului  WolfBlues, care se va desfăşura la Gărâna în perioada 29 – 30 iulie – își propune să completeze lista genurilor muzicale de calitate și se adresează atât publicului cunoscător, amator de blues autentic, cât și fanilor muzicii rock sau rock’n’roll – prin participarea unor artiști consacrați ai muzicii rock care vor oferi un repertoriu de blues, moment inedit pentru cariera lor muzicală.

Pornit din ideea lui Nicu Covaci, liderul necontestat al rock-ului românesc, de a face parte dintr-un eveniment în cadrul căruia să se poată exprima artistic dincolo de limitele impuse de genul muzical care l-a consacrat, festivalul va reprezenta o întâlnire amicală anuală a muzicienilor și va oferi publicului întâlniri de excepție, rare în peisajul muzicii românești.

Festivalul va avea loc în Poiana Lupului (Gărâna, Semenic, Caraș-Severin) și cuprinde concerte cu Blues’n’roll (Ro) / Rareș Totu’s Midnight Sun (Ro) feat. Dean Bowman (USA) / Adi Bărar Blues Band (Ro) / Stepan Project Blues Foundation (Ro) / Blues Company feat. The Fab BC Horns & The Soul Sistaz (De) & A.G. Weinberger (Ro), Zanga Drums Blues Edition (Ro) / The Roses (BG) / Vali SirBlues Răcilă (Ro) / Florin Ochescu Blues Project feat. Silvia Dumitrescu (Ro) / Nicu Covaci & Dan Andrei Aldea (Ro) with Dzidek Marcinkiewicz (Pl) and Flavius Hosu (Ro). Înaintea acestui festival, am realizat un interviu inedit alături de doi monştri sacri ai rock-ului românesc, Nicu Covaci şi Ilie Stepan.

Rep: Care a fost momentul în care v-aţi cunoscut? Aveţi vreo amintire inedită împreună?

Ilie Stepan: Nicu Covaci făcea parte din trupa Sfinţii când l-am văzut prima dată pe scenă la popicărie, la Lola. Eu aveam 17 ani, ei erau deja Phoenix. Noi încercam să scoatem nasul. Le purtam o admiraţie deosebită. Am văzut ultimul concert Phoenix susţinut cu Moni Bordeianu, în care s-a apucat să dea în oficialităţi. Am avut un concert la Casa Studenţilor cu Pro Musica iar Nicu ne-a ajutat cu sculele. Mai apoi, am ajuns să cântăm piese de Phoenix.
Nicu Covaci: Am colaborat de multe ori. Parcă îl văd şi acuma, Ilie era bruneţel, cu chitara în mână. Sunt plecat de 40 de ani din ţară, detaliile se şterg. Mă bucur că pe drumul deschis de noi s-au afirmat mulţi artişti de calitate. După toate sacrificiile pe care le-am făcut, mă bucur să văd că eforturile nu au fost făcute degeaba.

Rep: Care este starea trupelor rock româneşti la ora actuală? Cum sprijiniţi scena autohtonă?
Nicu Covaci: De când lumea s-a industrializat, rămâne întrebarea, unde e arta? Vreau să salvăm spiritul acestui popor. De aceea îmi exprim sprijinul pentru toţi cei care fac ceva interesant. Mijloacele de expresie din zilele noastre sunt diferite. Unul zbiară tot timpul, altul doar şopteşte. Se pot trimite o gamă de sentimente prin diverse stări, fiecare alege starea lui. E o chestie de educaţie, dar din păcate azi este interzisă educaţia. Cei care ne conduc au nevoie de dezinformaţi care pot fi manipulaţi uşor. În România avem muzică rock adevărată, o muzică stâncoasă, iar modeul de exprimare este convingător.
Ilie Stepan: Muzica rock face parte din spiritul poporului român. Ajutorul şi încurajarea se face în două sensuri. Indirect, prin tot ce a făcut Nicu, a ajutat muzica asta. Şi noi după el, am defrişat,  am creat un drum, care este tot mai bine pus la punct. La modul direct ajuţi o trupă cu sfaturi şi aparatură. Muzica rock a creat idoli de mare valoare. Se pare că cei care ne conduc nu au nevoie de idoli. Cu toate acestea, muzica rock stă pe picioarele ei destul de bine.

Rep: Care este motivaţia pentru care aţi decis să organizaţi festivalul Wolfblues de la Gărâna?
Nicu Covaci: Poate unii se întreabă ce are Phoenix cu blues-ul? Blues-ul este o formă de exprimare. Datoria unui artist este să dea cât mai mult din el.

Să existe un feedback. Observ cu mare plăcere că există încă gust pentru festivaluri. Lumea merge la jazz. M-am gândit să deschidem o perspectivă mai largă. Blues-ul este mai uşor de receptat. Aşa că hai să îl punem în valoare. Vreau să deschidem apetitul pentru blues, să atragem atenţia că există şi altceva în afară de manele. S-ar putea să facem acest festival şi în alte locuri. Am ţinut neapărat să îl facem la Gărâna la prima ediţie pentru că locul se cunoaşte. Vom schimba multe lucruri acolo, la Gărâna. Dacă iese bine şi are mare succes putem să îl facem şi altundeva.

Rep: La ce se surprize ne putem aştepta de la Stepan Project Blues Foundation?
Ilie Stepan: Muzica blues este de stare, este la baza curentului, a mişcării, e un gen cu multe subterfugii. Hendrix spunea că nu există rocker care să nu ştie să cânte blues. Este o bucurie să ne reîntoarcem la origini. Pare o muzică mai simplă, dar este foarte profundă, conteaza foarte mult starea. Cei care ne cunosc ştiu că pregătim concertele aproape milimetric. La blues trebuie să ai multă inventivitate. Eu sunt cunoscut pentru faptul că sunt perfecţionist. La Wolfblues vom cânta blues – rock. Vom cânta şi câteva piese ale unor mari muzicieni care au defrişat drumuri în anii 60 şi 70. Vom transmite o stare de spirit foarte bună..

Rep: Publicul se aşteaptă şi la jam – sesion-uri. Vor exista „sesiuni“ de acest fel în cadrul festivalului Wolfblues?
Nicu Covaci: Presupun că da. Dacă am chef, urc şi eu pe scenă cu alţi artişti şi mai trag şi eu două riff-uri. Bucuria împărtăşită e o bucurie dublă, spune o vorbă nemţească. Da, cu siguranţă vor exista jam – session-uri la festivalul Wolfblues.

Rep: Vreau să atingem un subiect sensibil. Educaţia muzicală. Cum se poate schimba ceva în România, dacă din 1989 încoace mass media nu promovează muzica rock, doar muzica facilă. Ce se mai poate face?
Nicu Covaci: Eu cred că trebuie să distrugi răul din faşă, dacă vrei să îl ajuţi pe Dumnezeu. Mediile manipulează spiritul. Dacă am pune mână de la mână să facem noi ăştialalţi medii private. Dacă am face un radio. E un început. A trebuit să ne doară ca să luăm măsuri. Eu am fost la televiziune, aş fi în stare să muncesc pentru ţara asta cu programe de calitate. Nu se poate ca mass – media să fie numai în mâinile unor oameni. Numai punând umăr la umăr, putem reuşi…..
Ilie Stepan: Eu cred că fiecare trebuie să îşi facă treaba la care se pricepe. Ce ştie cel mai bine. Noi ştim să cântăm. Un om căruia îi transmiţi energie pozitivă e câştigat. În 20 decembrie am cântat în balconul Operei din Timişoara. M-am dus să fac ceea ce ştiu eu cel mai bine să fac. Degeaba aveam o armă. Asta facem şi cu festivalul Wolfblues. Noi ne simţim bine şi transmitem energie pozitivă.
Nicu Covaci: Eu mă duc cu halebarda. Nu ajunge numai să faci bura – bura la chitară. Pune mâna şi fă ceva în plus. Chilian s-a bătut cu Uniunea Compozitorilor, care este o instituţie criminală, care îi fură pe artişti. Nu ajunge să ai talent. Trebuie să împărtăşeşti, să dai mai departe….

Rep: Care este părerea dumneavoastră despre politicienii din Timişoara? Reuşesc să sprijine artiştii locali?
Nicu Covaci: Mie mi s-au făcut promisiuni că nu va exista an în care să nu apărem la Timişoara. Nu se întâmplă asta.
Ilie Stepan: Foarte puţin din ce au promis au făcut. Timişoara are trupe capabile. Pro Musica este o legendă. Faţă de noi, ca atitudine, oficialităţile nu s-au comportat aşa cum ar fi trebuit. Am susţinut primul concert din Europa De Est în penitenciar în curte. Nu am primit niciun ajutor. Mă gândesc că dacă cu noi s-au purtat aşa, cum se poartă cu trupele tinere? Sunt şi lucruri bune, orice festival organizat e un pas înainte. Aş vrea să văd mai multă reprezentativitate a timişorenilor la acţiunile astea. Căci,  Timişoara a fost leagănul muzicii rock din România. A fost mişcarea care a adus ideea de originalitate în rock-ul românesc. Ar trebui din oficiu să se organizeze un spectacol pe an cu Phoenix. Parţial îşi fac datoria. Dar, sunt lucruri care nu îmi plac. Nici Primăria şi nici meteoriţii care s-au ocupat de unele evenimente nu au făcut destul. Nu au luat în considerare să introducă concertul nostru de la Penitenciar în campania de promovare pentru capitală culturală. Arta se face şi în spaţii neconvenţionale. M-a durut, dar…mergem înainte.

Foto: Constantin Duma