Cunoscutul folclorist, etnograf, scriitor şi academician român Atanasie Marian Marienescu s-a născut în martie 1830 la Lipova. Tatăl său era comerciant iar mama sa, originară din Nădlac, era rudă apropiată cu eruditul dascăl Atanasie Şandor de la Preparandia din Arad.
Sprijinit de Emanoil Gojdu
După absolvirea claselor primare la Lipova, pe atunci un important centru cultural, s-a înscris în 1842 la gimnaziul minoriţilor din Arad, unde a absolvit primele două clase. A întrerupt cursurile din cauza revoluţiei paşoptiste, apoi a urmat clasa a VII-a de liceu la Timişoara, iar ultima clasă la gimnaziul piarist din Pesta. Tot acolo s-a înscris la facultatea de drept, unde a studiat trei ani, şi cum nu avea bursă, a fost „perceptorul” lui Alexandru şi Eugen Mocioni, fiii lui Mihai Mocioni. A fost sprijinit, de asemenea, de Emanoil Gojdu, cunoscut pentru activitatea sa de mecenat de care s-au bucurat mulţi studenţi români care studiau la Pesta. Ultimul an l-a urmat la Viena, trecând examenul de magistrat în 1856 şi pe cel de drept administrativ de stat în 1857.
Cariera juridică
Patru ani mai târziu a obţinut diploma de „doctor utriusque juris” la universitatea din Pesta iar după terminarea studiilor s-a întors la Lipova pentru a-şi face practica de avocat. În acelaşi an a fost numit vicenotar onorific al comitatului Caraş, la Lugoj, un an mai târziu vicenotar clasa a II-a iar după ce şi-a susţinut examenele la Pesta a obţinut diploma de avocat definitiv. A început să practice avocatura la Lugoj, dar nu s-a simţit atras de această profesie şi a intrat în magistratură, fiind numit asesor la tribunalul din Lugoj. A fost transferat la tribunalul din Oraviţa după înfiinţarea acestuia în 1868, în 1871 a fost avansat judecător iar după desfiinţarea tribunalului din Oraviţa a revenit la Lugoj. În 1880 a fost numit consilier supleant la tabla regească din Budapesta, în 1885 a fost avansat consilier la aceeaşi instanţă iar din 1891 a ocupat aceeaşi funcţie la curtea de apel din Oradea. Între 1882 şi 1884 a fost deputat al cercului din Lipova. S-a pensionat în 1899 şi s-a mutat la Sibiu, unde se afla familia soţiei sale.
Debutul literar
Pe lângă obligaţiile sale de magistrat, a fost preocupat îndeaproape de literatură şi mai ales de folclor, fiind unul dintre cei mai valoroşi scriitori ai Ardealului şi Banatului, autor al unei opere impresionante. Debutul literar al viitorului folclorist a avut loc la 18 ani, când era elev la Arad, cu o încercare poetică, „Mila păcii” Atunci şi-a luat şi numele literar Marienescu. La Timişoara a scris, în 1849, mai multe poezii patriotice dar acestea n-au fost publicate, ele fiind însă păstrate, alături de alte manuscrise. Ulterior a fost însă un activ colaborator al celor mai importante publicaţii româneşti, printre care „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, „Gazeta de Transilvania”, „Familia” sau „Albina”.
Istoric şi folclorist
A studiat îndeaproape trecutul românilor şi a scris despre cucerirea Daciei de către romani şi retragerea aureliană, fiind preocupat îndeaproape de formarea limbii române şi de latinitatea poporului român, a cercetat arhivele şi bibliotecile din Pesta de unde a extras numeroase date istorice şi topografice care dovedeau originea şi continuitatea poporului român, şi a elaborat un manual de istorie care a fost folosit timp de 15 ani în învăţământul din Banat şi Transilvania.
Mai presus de toate a fost însă preocupat de folclor, aşa cum singur mărturisea: „ … m’am apucat de o întreprindere frumoasă, pentru poporul român. Adică de a culege cântecele poporale… şi a le representa iubitului meu popor român”.
Această pasiune pentru folclor i-a fost trezită de „baladele poporale române adunate de dl. Vasile Alecsandri … într-o broşurică. Plăcerea ce m’a cuprins la cetirea lor, aducerea aminte că acasă, la Lipova, am auzit asemenea cântece poporale despre vitejia românilor mă îndemnară ca să culeg poesii poporale din părţile de dincoace de Carpaţi” spunea tânărul jurist. Atanasie Marian Marienescu e cel care a publicat prima culegere de colinde „Poezia poporală, Balade culese şi corese”, apărută în 1859 la Pesta şi „Balade” (Broşura a II-a), tipărită la Viena în 1867, ambele pe cheltuiala lui Andrei Mocioni. În 1861 a apărut şi la Bucureşti volumul „Poesie populară, colinde culese şi corectate”, de Atanasie Marian Marienescu. A cules informaţii valoroase despre datini, pe care le-a publicat în revista „Familia” şi în vasta sa lucrare „Cultul păgân şi creştin. I. Datinile şi sărbătorile Românilor vechi. II. Sărbătorile şi datinile creştine. III. Urme de sărbători şi datini păgâne în sărbătorile şi datinile creştine de azi. IV.” şi a popularizat folclorul român peste hotare.
O altă împortantă lucrare, „Mitologia daco-romană”, a rămas neterminată. Cunoscutul cărturar Aron Pumnul îl considera „unul din cei mai talentaţi şi de folos fii ai naţiunii române”, cel dintâi folclorist însemnat din Transilvania şi Banat. Postum au fost publicate baladele „Novăceştii: fragment de epopee naţională adunat şi organizat din poezii poporale române”, „Poezii populare din Transilvania de Atanasie Marian Marienescu” iar în 2007 a fost reeditată lucrarea „Cultul păgân şi creştin. Sărbătorile şi datinile române vechi”.
Ales în Academia Română
După o muncă de aproape două decenii pe tărâm literar, în 1877 a fost ales membru corespondent al Academiei Române iar în şedinţa din 1881, membru definitiv la secţiunea istorică, discursul său de recepţie la academie, ţinut doi ani mai târziu, tratând despre viaţa şi opera lui Petru Maior.
S-a stins din viaţă în ianuarie 1915, fiind înmormântat în cimitirul din Dumbrava Sibiului, lângă soţia sa.
