Alături de personalităţi reprezentative ale Banatului născute în Timişoara sau în actualul judeţ Timiş, care şi-au adus o contribuţie importantă la viaţa culturală, politică sau ştiinţifică, la înfiinţarea unor instituţii importante nu numai în această parte a ţării, mulţi dobândind chiar faimă internaţională, au existat numeroşi oameni remarcabili născuţi pe alte meleaguri, care şi-au petrecut o bună parte din viaţă în oraşul de pe Bega şi şi-au pus o puternică amprentă asupra dezvoltării acestuia.
Ormós Zsigmond s-a născut în localitatea arădeană Pecica în 1813, unde a urmat clasele primare. Şi-a continuat studiile gimnaziale la Arad, iar apoi la liceul piarist din Timişoara şi la cel din Szeged, dobândind o cultură clasică temeinică. A făcut studii de drept la Oradea şi a revenit la Timişoara ca jurist. Era deja cunoscut pentru activitatea sa gazetărească şi pentru scrierile literare.
Un funcţionar public pasionat de artă
Curând după aceea a optat pentru o carieră administrativă şi politică, lucrând ca funcţionar public la Recaş şi la Buziaş. A fost, de asemenea, deputat în parlamentul de la Pesta, a participat la revoluţia de la 1848, după înnăbuşirea acesteia a fost arestat şi întemniţat la Timişoara, iar în 1850, când a fost amnistiat, a părăsit Ungaria. Timp de câţiva ani a studiat istoria artei în Austria, Italia, Germania şi Franţa, devenind, în acelaşi timp, un pasionat colecţionar de tablouri şi obiecte de artă.
Revenit la Timişoara, a ajuns, în 1866, subcomite, iar în 1871 comite de Timiş, deţinând această funcţie până în 1889. În 1872, Zsigmond Ormós l-a avut oaspete pe împăratul Franz Josef, care a locuit în aripa în care se găseau camerele comitelui. După această vizită, împăratul i-a trimis medalia Sfântului Ştefan în grad de cavaler, iar pictorul Elek Szamossy, bun prieten cu comitele, i-a pictat un portret în care Ormós Zsigmond poartă medalia. În 1882 a fost distins cu Ordinul Leopold în grad de comandor, iar în 1885 a fost numit membru pe viaţă în camera superioară a parlamentului maghiar.
Muzeul Ormós
Mare iubitor de artă şi pasionat colecţionar, Ormós Zsigmond a înfiinţat în 1872, împreună cu un grup de intelectuali interesaţi de artă, arheologie şi istorie, Societatea de Arheologie şi Istorie din Ungaria, care, la sugestia sa, a publicat în anii următori un album memorial, iar din 1875, o publicaţie periodică numită Buletin de istorie şi arheologie. În 1878 a pus bazele Asociaţiei muzeale din Ungaria de sud, iar prin unificarea Societăţii de Arheologie şi Istorie şi a Asociaţiei muzeale din Ungaria s-a constituit Societatea Muzeală de Istorie şi Arheologie a Ungariei de Sud, al cărei preşedinte a fost ales.
În 1880 a obţinut acordul comitatului pentru a transforma clădirea Wellauer în muzeu, iniţiind, pentru construirea clădirii, o colectă publică la nivel internaţional. Construirea edificiului care urma să adăpostească muzeul a început în 1886, pe strada numită pe atunci Lonovits (astăzi Augustin Pacha). Clădirea s-a construit pe banii administraţiei, iar cheltuielile s-au ridicat la 31.000 de florini. Inaugurată la 29 august 1891, clădirea de pe str. Augustin Pacha nr. 7, unde se află acum Biblioteca Academiei – filiala Timişoara, a găzduit primul muzeu de istorie al oraşului.
În holul clădirii există şi o placă comemorativă în amintirea lui Ormós Zsigmond, care s-a ocupat de ridicarea acestui edificiu pentru a pune la dispoziţia oraşului un spaţiu muzeistic.
Moştenirea lui Ormós Zsigmond
Zsigmond Ormós a încetat din viaţă în 1894, la Budapesta, iar un an mai târziu, colecţia de pictură, grafică şi artă decorativă italiană, flamandă, germană, austriacă, maghiară şi bănăţeană – originale deosebit de valoroase cât şi cópii după mari maeştri – sculpturi, miniaturi, bijuterii, piese numismatice, cărţi şi reviste ştiinţifice, care însuma în jur de o mie de obiecte, a intrat în patrimoniul asociaţiei, căreia îi fusese donată prin testament.
De la acest extrem de cultivat funcţionar al statului care reprezenta administraţia comitatensă s-au păstrat, de asemenea, mai multe lucrări, printre care şase volume de amintiri de călătorie, o istorie a culturii din epoca arpadiană, o descriere a galeriei Esterházy şi mai multe volume de memorii. Tabloul de mari dimensiuni care îl înfăţişează pe Ormós Zsigmond într-un moment important al vieţii sale, după decernarea medaliei Sfântului Ştefan, care fusese dăruit fratelui său, a fost donat de urmaşii acestuia, în urmă cu câţiva ani, Timişoarei, şi este astăzi expus în sala barocă a muzeului de artă. De altfel, colecţia fostului comite constituie nucleul patrimoniului pe care-l deţin astăzi muzeele Timişoarei. În amintirea lui Zsigmond Ormós, un bust al său a fost aşezat pe aleea personalităţilor din Parcul Central.
Prost inspirată şi lipsită de temei istoric este însă placa „Palatul Ormós”, aşezată la una din intrările în Palatul Baroc în urma restaurării centrului istoric. Acesta a fost construit în secolul al XVIII-lea şi era sediul administrativ al comitatului, iar Ormós Zsigmond n-a avut nici o legătură cu ridicarea acestui edificiu, fiind doar unul din comiţii Timişului în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Surse foto: wikipedia, adevarul.ro, mek.oszk.hu, muvelodes.ro, panoramio.com
