Locuri MINUNATE, dar mai puțin cunoscute de turiști, din Banatul Montan. Ce muzee inedite puteți vizita FOTO

În judeţul Caraş-Severin există câteva muzee demne de menţionat pentru originalitatea lor. Unele au fost înfiinţate prin strădania unor localnici, altele sunt inedite prin specificul zonei respective.

Muzeul Ţăranului Cărăşan

În partea de vest a judeţului Caraş-Severin, în comuna Grădinari, se află Muzeul Ţăranului Cărăşan, înfiinţat de profesorul de istorie dr. Ionel Bota. Acesta cuprinde peste 200 de obiecte adunate din gospodării ţărăneşti dar mai ales obiecte vechi şi documente legate de istoria comunei şi fotografii ale unor oameni cunoscuţi din localitatea care, pe vremuri, era un important târg aşezat la răscrucea drumurilor spre Oraviţa, Reşiţa şi Timişoara şi avea o veche tradiţie şcolară, de la sfârşitul secolului al XVIII-lea.

În muzeul din Grădinari pot fi văzute diferite atelaje folosite de ţăranii cărăşeni, unelte agricole, o troacă pentru transportul prunelor, o maşină de tăiat tulei, diferite obiecte folosite în casă dar şi felul în care era aranjată o cameră ţărănească.

Rezervaţiile cărăşene

Muzeul de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din Caransebeş, singurul cu acest specific din judeţ, se află într-o clădire monument istoric, fostă cazarmă a grănicerilor construită în anul 1753, când provincia era posesiune a arhiducesei Maria Tereza.

Alături de secţia de etnografie propriu-zisă, care prezintă unelte agricole, de pescuit sau ţesut, port popular, ţesături, icoane pe sticlă şi lemn, sau podoabe, toate specifice zonei, există şi o subsecţie reprezentativă pentru rezervaţia etnografică Valea Bistrei şi alta care include şi muzeul din incinta rezervaţiei naţionale Tibiscum din satul Jupa, unde muzeul a fost deschis în casa care a aparţinut pădurarului din localitate.

Istoria localităţilor miniere la Sasca Montană

Muzeul etnografic din Sasca Montană spune, prin monografia şi colecţia geologului Victor Tăutu, povestea localităţilor miniere din Banatul montan. El şi-a transformat o parte a locuinţei într-un mic muzeu etnografic. Ajuns la vârsta pensiei, a cercetat arhivele şi a recuperat din case vechi documente, fotografii, scrisori, cărţi poştale vechi, enciclopedii, o colecţie filatelică şi diferite obiecte din gospodăria ţărănească folosite în urmă cu un veac şi altele mai „moderne”, costume populare dar şi haine „nemţeşti”, piese de mobilier, calendare poporale, obiecte de feronerie, opaiţe de mină şi fragmente de minereuri, cu ajutorul cărora a reconstituit istoria locului şi a oglindit felul în care a evoluat viaţa locuitorilor.

Colonia minieră a fost întemeiată de olteni şi colonişti germani, ulterior fiind aduşi mineri din Saxonia şi Boemia şi lucrători din Muntenia pentru cărbunărit, tăierea şi stivuirea lemnului şi cărăuşie. Au fost refăcute şi redeschise vechile mine din Oraviţa, Ciclova şi Sasca, s-au înfiinţat noi topitorii, întreaga zonă a început să prospere şi s-au întemeiat noi aşezări. Influenţele oraşului au fost puternice şi explică specificul culturii locale, în comparaţie cu zonele învecinate. Inaugurarea căii ferate Oraviţa-Baziaş, în 1854, şi a căii ferate de munte Anina-Oraviţa, în 1863, a impulsionat şi mai mult dezvoltarea regiunii. În anii interbelici, când industria minieră a cunoscut o periodă de declin, Sasca a devenit o aşezare meşteşugărească şi comercială, chiar un mic centru turistic, cu multe magazine, restaurante şi hoteluri.

În anii care au urmat celui de-al doilea război mondial s-au făcut deportări masive ale etnicilor germani în Siberia sau Bărăgan iar după o perioadă în care activitatea minelor a fost reluată şi muncitorii mutaţi în câteva blocuri, acestea au fost din nou închise la sfârşitul secolului trecut iar aşezarea a decăzut, deşi potenţialul turistic este uriaş.

Surse foto: muzeultaranuluicarasan.blogspot.ro, ghidulmuzeelor.cimec.ro, jurnaldehoinar.com