Remarcabilul publicist Teodor Păcăţian s-a născut în noiembrie 1852 în casa bunicilor din comuna Ususău, aflată acum în judeţul Arad, la sud de Mureş. A urmat clasele primare în Ohaba Caraşului, unde locuia tatăl său, iar studiile secundare le-a făcut la gimnaziul din Lugoj şi apoi la cel al călugărilor minoriţi din Arad, dobândind o vastă cultură generală şi devenind preocupat mai ales de ştiinţa dreptului, de filosofie şi istorie.
Publicist şi fondator de gazete
În paralel cu activitatea de notar comunal la Jadani (astăzi comuna Corneşti din judeţul Arad) a început să scrie versuri, articole şi creaţii literare, multe semnate cu pseudonimul „Brutus”, pe care le trimitea ziarului timişorean „Luminătoriul”. A fost, de asemenea, un colaborator constant al revistei „Familia”, în care a publicat versuri şi nuvele şi care i-a conscrat recenzii elogioase cu prilejul apariţiei volumului de versuri „Flori de toamnă”, apărut la Timişoara în 1882.
Trei ani mai tâziu a abandonat cariera administrativă şi s-a mutat la Timişoara, unde s-a dedicat exclusiv scrisului şi a fondat o gazetă săptămânală ilustrată de economie şi literatură română, sub numele de „Timişiana”. Gazeta, al cărei subtitlu era „Foaia pentru trebuinţele poporului român”, apărea în fiecare duminică sub formă de revistă, în câte 8-10 pagini şi era un fel de publicaţie auxiliară a ziarului „Luminătoriul”, primul ziar politic românesc al românilor bănăţeni, înfiinţat şi condus de Pavel Rotariu.
Un an mai târziu, publicaţia şi-a schimbat denumirea în „Gazeta poporului”, pentru a evita confuziile cu nou-înfiinţata bancă „Timişiana” înfiinţată de Pavel Rotariu şi socrul său, Meletie Dreghici, dar şi-a păstrat profilul iniţial. Teodor Păcăţian a scris şi la gazeta „Dreptatea”, care, din 1894, a înlocuit ziarul „Luminătoriul”, publicând editoriale, articole politice, scrieri în grai bănăţean semnate cu pseudonimul „Lucă Drugă naţionalist român şi corist la bas” şi, de-a lungul anilor, a fost, deopotrivă, autorul a numeroase studii cu caracter juridic.
După scurt timp, Teodor Păcăţian a plecat la Bucureşti, unde a ajuns secretar-contabil la „Liga culturală” şi a colaborat la mai multe gazete din capitala României. În 1896 a devenit redactor al ziarului „Tribuna” din Sibiu iar între 1901 şi 1917 a fost redactor la publicaţia „Telegraful român” din acelaşi oraş. După unirea din 1918, când în Ardeal funcţiona Consiliul Dirigent, a redactat „Gazeta oficială”, iar la încerputul anului 1920 a fost şi colaborator la „Foaia poporului” din oraşul ardelean.
„Cartea de aur” – de la temniţă la disticţii
Cea mai însemnată lucrare a sa este „Cartea de aur”, o lucrare în opt volume scrisă la îndemnul lui Ioan Raţiu la care a lucrat 16 ani, fiind sprijinit de întreg comitetul de conducere al Partidului Naţional Român.
Lucrarea cuprinde documente privind revendicările drepturilor naţionale, politice, sociale şi culturale ale românilor de dincoace de Carpaţi timp de mai multe veacuri. Pentru această lucrare începuse să adune materialul în 1899, iar ultimul volum al lucrării a fost tipărit în 1915.
Cartea a fost considerată de presa românească din Ardeal o „operă monumentală” şi o „istorie a neamului” şi autorul ei a primit numeroase distincţii, dar, din partea autorităţilor maghiare, şase luni de temniţă ispăşite la Szeged şi cheltuieli de judecată, pe motiv că primul volum, care se referea la evenimente anterioare revoluţiei paşoptiste, conţinea „material agitatoric şi aţâţător” şi încerca să pregătească „unirea Ardealului cu România”. Exemplarele tipărite au fost confiscate iar paginile incriminate din volum au fost distruse. Volumul a fost retipărit fără paginile pentru care Păcăţian a fost acuzat dar separat a fost tipărit şi actul de acuzare al procurorului, unde erau trecute şi paginile eliminate din volum.
Voluminoasa lucrare, care totalizează peste 6.500 de pagini, a fost elogios prezentată de istoricii A.D. Xenopol şi Grigore Tocilescu fiind premiată de Academia Română. La împlinirea vârstei de 80 de ani, Teodor Păcăţian s-a bucurat de articole aniversare în paginile cotidianului timişorean „Unirea Română” şi a devenit cetăţean de onoare al comunei natale Ususău, primind diploma de la o delegaţie a sătenilor care i-au dus-o la Cluj, oraşul în care şi-a petrecut ultimii ani de viaţă.
S-a stins din viaţă în februarie 1941 la Cluj, suferind că, după diktatul de la Viena, oraşul, împreună cu o bună parte a Ardealului, fuseseră rupte de România. Multe lucrări şi studii ale lui Teodor Păcăţian, cu preţioase informaţii istorice din trecutul românilor ardeleni şi bănăţeni de la sfârşitul secolului al XIX-lea au rămas neterminate, fiind păstrate doar în manuscris.
Surse foto: enciclopediaromaniei.ro, anticariatuldenoapte.ro, librariaeminescu.ro
