Acvila de câmp, pasăre de pradă cu o anvergură a aripilor de peste doi metri la maturitate, a început din nou să „cuibărească” în România. Ecologiștii de la Grupul Milvus din Târgu Mureș au reușit montarea unui transmițător satelitar pentru monitorizarea și studierea unui pui de acvilă de câmp, ai cărui părinți au cuibărit în acest an pe teritoriul României, pentru prima oară după aproape 50 de ani de la dispariția cuiburilor acestei păsări din țara noastră, transmite Agerpres.
„Grupul Milvus din Târgu Mureș, împreună cu Agenția de Protecția Mediului Satu Mare derulează un proiect Life și împreună cu mai mulți parteneri internaționali din Ungaria și Slovacia pentru Șoimul dunărean și Acvila de câmp. Senzațional este că am descoperit primul cuib de acvilă de câmp mai ales că această pasăre nu mai cuibărește în România de aproape 50 de ani (…) Prima pereche de acvilă de câmp s-a stabilit în România undeva în apropiere de granița cu Ungaria. În primăvara acestui an colegii noștri au văzut o pereche lângă un cuib și am avut speranțe. De 10 ani vedem acvile adulte, dar cuib încă nu am găsit. Acesta a fost primul și ni s-a confirmat în cursul verii că este un cuibărit cu succes. Astfel, unul dintre cei doi pui a fost marcat cu un emițător satelitar care ne ajută să urmărim mișcările păsărilor, să vedem exact unde merge, ce comportament are”, a declarat, pentru Agerpres, biologul Tamas Papp de la Grupul Milvus.
Acesta a spus că primii doi pui născuți în Câmpia Aradului au fost inelați, iar unuia dintre ei, care a fost botezat Bandi — după numele regretatului ornitolog Libus Andras — i s-a montat un transmițător satelitar pentru a obține informații cu privire la modul de viață a acvilei de câmp.
„Până acum Bandi a fost în Arad, a trecut granița în Ungaria, dar nu s-a deplasat mai mult de 50 de kilometri de cuib, fiind pui.
Sperăm că va reveni și va cuibări în România, dar păsările nu cunosc granițe, poate să cuibărească și în Ucraina sau în Bulgaria. Acvila de câmp este foarte mare, cu o anvergură a aripii de peste doi metri, este impresionantă. Din păcate, în România este foarte rară. Colegii mei au montat deja un cuib artificial pentru o altă pereche pe care au găsit-o acum, dar care nu a cuibărit, însă este o pereche stabilă, lângă un pâlc de copaci, care este un loc de cuibărit. Să sperăm că va cuibări aici anul viitor”, a subliniat biologul.
Tamas Papp a arătat însă că în Câmpia de Vest sunt foarte puține locuri de cuibărit și că pentru acvila de câmp este necesar un pâlc de copaci sau o pădurice — nefiind o specie care are nevoie de păduri întinse.
„Din păcate, în Câmpia de Vest nu sunt, agricultura a ras tot și au rămas doar terenuri arabile, foarte puțini copaci, aproape că nu mai există nici pășuni (…) Păsările de pradă au fost împușcate în trecut, apoi au fost otrăvite — din păcate, acest pericol încă există, oamenii folosesc otravă pentru a combate dăunători, dar aceasta nu își alege victimele, omoară tot. Spre exemplu, în zona Salonta au fost găsite 34 de păsări otrăvite, două erau acvile de câmp. Pericolul încă persistă, din păcate. Acvila de câmp cuibărea în multe zone din România, din Câmpia de Vest, în Muntenia, Oltenia, în Dobrogea. Din fericire, în Ungaria, colegii care se ocupă de acvila de câmp au avut succese multe și populația de acolo s-a dezvoltat și astfel este și reușita lor. În Ungaria există 180 de perechi de acvilă de câmp, au cel mai mare număr de păsări din această specie. Ei au pornit în anii ’80 cu 20 de perechi, însă au făcut proiect după proiect, iar statul s-a implicat”, a mai evidențiat Tamas Papp.
Specialiștii Grupului Milvus speră ca în următorii 10 ani în Câmpia de Vest să crească numărul perechilor cuibăritoare, însă doar până la 10 perechi, dată fiind intervenția factorului uman și lipsa locurilor de cuibărit.
