Compozitorul şi dirijorul Ion Vidu, cel care avea să fie numit „un maestru al muzicii corale româneşti”, s-a născut în luna decembrie 1863 în localitatea Mânerău din judeţul Arad, aflată la vremea respectivă în Imperiul Austriac. Între anii 1880 şi 1881 a studiat la Conservatorul din Arad, iar patru ani mai târziu la Caransebeş. În acei ani, a predat muzică atât la Arad cât şi în localităţi din jurul oraşului, iar în 1888 avea să se stabilească la Lugoj, unde a predat la şcoala confesională până în 1918.
În urma vizitei corului mitropolitan din Iaşi, Coriolan Brediceanu, împreună cu alţi reprezentanţi ai elitei lugojene, au făcut demersuri pentru ca biserica ortodoxă din Lugoj să-l trimită pe învăţătorul confesional Ion Vidu la Iaşi, unde avea să urmeze conservatorul al cărui director era Gavriil Musicescu. În timpul celor doi ani cât a stat la Iaşi (1891-1892), a învăţat, pe lângă muzica instrumentală, teorie, armonie şi dirijat, iar de la directorul conservatorului mai ales metoda acestuia de a culege şi prelucra cântecele şi jocurile populare.
Revenit la Lugoj, a preluat conducerea corului şi l-a iniţiat pe Tiberiu Brediceanu în tainele valorificării folclorului muzical. Între 1919 şi 1928 a predat muzică la liceul „Coriolan Brediceanu” din Lugoj şi şi-a încheiat cariera ca inspector general de muzică pentru şcolile normale din ţară.
Ion Vidu, „Doinitorul Bantului”
În paralel cu activitatea de dascăl, Ion Vidu a fost un eminent culegător de folclor muzical, creator al unor coruri şi compoziţii de mare răsunet, dirijor de mare reputaţie, animator şi preşedinte al tuturor corurilor şi fanfarelor bănăţene. A cules numeroase cântece, doine şi strigături, colinde vechi, conştientizând originalitatea şi marea valoare artistică a acestora. S-a remarcat printr-o vastă şi prodigioasă activitate creatoare, a fost dirijor al Reuniunii române de cântări şi muzică din Lugoj, publicist şi preşedinte al Asociaţiei corurilor şi fanfarelor române din Banat între 1922 şi 1931.
Opera sa cuprinde muzică vocal-simfonică şi de teatru, compoziţii pentru pian şi lucrări corale precum „Din şezătoare”, „Ana Lugojana”, „Răsunetul Ardealului”, „Preste deal”, „Negruţa”, „Moartea lui Mihai eroul”, „Ştefan şi Dunărea”, piese intrate în antologia muzicii corale româneşti clasice. Lucrările sale, compuse pentru coruri de înaltă performanţă artistică, au marcat începuturile creaţiei şi mişcării muzicale din Banat, preţuite de importanţi muzicieni care au fost contemporani cu el.
Între creaţiile remarcabile ale lui Ion Vidu se înscrie şi muzica religioasă corală pentru trei voci egale, pentru cor bărbătesc şi pentru cor mixt, cu un repertoriu foarte vast, de la muzica liturgică şi cântări funebre până la imnuri şi colinde, care a contribuit în mod substanţial la dezvoltarea muzicii corale bisericeşti din Banat, care-şi câştigase deja un adevărat renume. Muzica sa religioasă este inspirată din cântarea biusericească tradiţională de strană din Banat, iar lucrările sale se numără printre cele mai izbutite din repertoriul ortodox.
Activitatea publicistică
Compozitorul s-a afirmat şi pe tărâm publicistic, prin numeroasele studii, articole, eseuri, cronici muzicale, poezii sau pamflete, publicate atât în presa lugojeană cât şi în cea centrală, şi prin cursurile de perfecţionare organizate pentru dirijorii de coruri, foarte apreciate de presa vremii.
S-a stins din viaţă în 1931 şi este înmormântat la Lugoj, oraşul în care a trăit cea mai mare parte a vieţii sale. În amintirea marelui muzicolog, lugojenii au ridicat un bust realizat de sculptorul Radu Moga.
Lucrarea de 4,80 metri înălţime împreună cu soclul, aşezată în centrul oraşului, pe malul Timişului, a fost inaugurată în ziua de 24 iunie 1934. De asemenea, liceul de muzică din Timișoara îi poartă numele.
Compozitorul, focloristul, dirijorul, scriitorul, profesorul publicistul şi promotorul mişcării corale din Banat Ion Vidu a fost considerat de Nicolae Iorga un „factor de unitate naţională”, „omul celor mai dulci cântări româneşti, acela ale cărui duioase melodii ne sună în ureche la singura pomenire a numelui său”. El continuă să ocupe un loc aparte în viaţa spirituală a românilor.
Surse foto: banaterra, aradon, dccpcnjtimis.ro, ziarulactualitatea.ro
