Programul întocmit de primăria Timișoara pentru celebrarea a 300 de ani de când armatele imperiale conduse de prințul Eugeniu de Savoya au pus capăt stăpânirii otomane asupra cetății și au inaugurat o nouă eră în dezvoltarea orașului, a inclus și dezvelirea a două plăcuțe memoriale amplasate pe casa de pe strada Eugeniu de Savoya, ridicată pe locul porții Forforosa prin care prințul și-a făcut intrarea în cetate.
Evenimentul a fost anunțat pentru data de 18 octombrie la ora 17.00, dar a avut loc cu aproape o oră întârziere, cei prezenți la eveniment fiind nevoiți să aștepte sosirea actualului conducător al cetății, primarul Nicolae Robu.
Cu toate că întregul program dedicat lui Eugeniu de Savoya a fost unul aniversar, și, potrivit uzanțelor, monumentele sau alte însemne care urmează a fi dezvelite sunt acoperite cu o pânză albă, cele două plăcuțe au fost acoperite funebru cu două bucăți de pânză neagră, folosită de regulă într-un moment lugubru.
Din greșeală în greșeală
Reprezentanții urbei au promis că vor corecta în timp cât mai scurt traducerea greșită în limba germană a textului care consemnează cei 300 de ani de la intrarea prințului Eugeniu de Savoya în cetatea Timișoarei, dând evenimentului un sens eronat.
Nu este însă singura greșeală.
Deși nu prididește să se mândrească cu câștigarea titlului de capitală culturală, primăria perseverează în a face greșeli de natură istorică. Potrivit textului de pe plăcuța amplasată pe latura casei aflată pe strada Mărășești, aceasta ar fi „Casa prințului Eugeniu de Savoya”. Mai mult, potrivit comunicatului primăriei, prințul a și locuit în respectiva casă, ridicată la 101 ani după cucerirea cetății de către trupele conduse de Savoya.
Ce spun specialiștii
Directorul Casei de Cultură a municipiului, Pavel Dehelean, susține că textul a fost avizat de istoricul Ioan Hațegan și de directorul direcției de Cultură, Sorin Predescu, licențiat în psihologie. „Am spus că e vorba de casa zisă a prințului Eugeniu de Savoya, prințul nu a locuit niciodată acolo, casa a fost construită mult mai târziu. E incorect să apui «Casa prințului Eugeniu de Savoya»”, spune însă Ioan Hațegan. Denumirea corectă a clădirii, „Casa prințul Eugen”, apare și în volumul „Timișoara – povestea orașelor sale”, scrisă de un alt reputat istoric, regretatul Florin Medeleț.
Arhitectul Mihai Opriș, unul dintre cei mai buni specialiști în probleme de urbanistică a Timișoarei, confirmă, pentru PRESSALERT.ro, că „traducerea corectă a termenului Prinz-Eugen-Haus este «Casa Prințul Eugen». Nu «a Prințului». Până în 1716 Timișoara avea alte ulițe decât cele proiectate «la planșetă» începând din 1727. Prințul nu putea locui într-o casă construită mult mai târziu! Eu am făcut o cartare a clădirilor istorice din Timișoara. Se află tipărită și în format digital la biroul GTZ. Despre casa Prințul Eugen am scris pe larg două pagini și cred că o parte din cartare a fost pusă pe internet, pe site-ul primăriei. Corpul de clădire de pe strada Eugeniu de Savoya exista sigur în 1778, nu știu cine a inventat anul 1817, nu are nici o legătură cu casa. La 19 decembrie 1804, clădirea și parcela de 90 de stânjeni pătrați a fost cumpărată de Michael Zacher cu 600 de florini, așa cum am arătat în cartarea pe care am făcut-o, la pagina 99”.
Mihai Opriș locuiește în Germania de aproape trei decenii și a studiat, în biblioteci străine, numeroase documente despre urbanistica Timișoarei și evoluția acesteia. În urmă cu câțiva ani, a avut un contract de colaborare cu biroul GTZ din Timișoara și cu primăria, în cadrul unui proiect de restaurare a monumentelor istorice.
