Stimați tovarăși concetățeni care credeți, obsedant, că noua generație „nu mai e ce a fost”, fără să puteți veni cu argumente. Îi înfierați pe bieții copii de parcă nu voi ați fi de vină pentru felul în care au fost educați. În mare parte ce au văzut fiii voștri la voi? Niște părinți care fac glume nesărate pe seama nevestei, unii care i-au dus la sport pentru că așa e sănătos, dar ei înșiși, acasă, devorau junk-food + bere în fața televizorului. Au crescut ani de zile lângă niște indivizi cărora le-a fost frică să ia bilete la operă și care nu au intrat niciodată într-o galerie de artă.
Evident că nu vă gândiți la asta. Tinerii de azi nu mai sunt tinerii de ieri. E tot ce puteți să (vă) spuneți pentru a vă mai liniști. Nu mai au politețea de atunci, nu citesc, nu participă la acte de cultură, nu mai știu nimic în afara gadgeturilor pe care le folosesc obsesiv. Nu pot să nu mă întreb, dacă voi ați fi avut internet și smartphone-uri în anii ’70, ce ați fi făcut? Nu ați fi prins pokemoni de amuzament?
Dincolo de asta, ei nu se uită în telefoane, ci le folosesc.
E o diferență majoră.
Și revin la obsesia voastră, că ăștia mai mici ca voi sunt nașpa. Nu sunt. Sau nu mai mult decât voi. Dacă ați fi realiști ați vedea. E o tâmpenie fără margini să blamezi o întreagă generație. Scriu greșit românește deopotrivă adulți și copii. Iar vina trebuie căutată altundeva pentru „â” pus la începutul cuvântului. Nu prea au cultură generală nici dascălii, formați la normă… atunci ce să-i învețe pe copii?
Generația tânără de azi e puternică și articulată în aceeași măsură în care generația adultă este. Da, e cam trist că nu putem, mai mult, și că procentul celor care tind să zic că au importanță în societate, din punctul acesta de vedere, e mic. Dar așa e construită societatea peste tot. Marea masă e… mare. Restul ne dă speranță. Tinerii de azi sunt indivizi care au mari șanse să devină OAMENI. Sunt puști care devorează concerte de muzică clasică, de teatru, indiferent de limba în care se performează și indiferent că trupa e de aici sau de dincolo.
Am văzut ieri, la Iași, ceva ce văd mereu la Timișoara: sute de tineri disperați să prindă un loc în sala de spectacole unde nu, nu cânta Guță și nici Laura Buble! Sute de tineri care au venit să ia în ei ceva cultură, să-l vadă pe Shakespeare tradus pentru ei, vorbind despre ei. Am văzut copii care au citit despre asta, care știau că e ceva aparte acest spectacol și care au vrut să fie acolo. Am văzut, deci, niște indivizi foarte tineri în cunoștință de cauză. Îi văd la Timișoara foarte des și mă bucur că există. Ei dau speranță, și noimă. Și nu înțeleg, tovarăși cetățeni, de ce nu vă place de acești tineri?! Ce vă deranjează de fapt la ei? Că au alte preocupări, dacă sunt fete, în afară de a învăța să facă supă de găină? Sau că băieții, antrenați de mame să devină bravi capi de familie, preferă să facă voluntariat? Nu vă pot înțelege.
