Odă plagiatorilor

Sunt absolut convinsă că, indiferent de investițiile făcute în educație sau în sistemul medical, românul nu se va vindeca în curând de una din cele mai crunte boli ale poporului: amorul pervers pentru capra vecinului. Da, da! Citiți bine! Românul, fie că e sărac și bolnav, fie că e bogat și pe culmile succesului, nu e niciodată destul de mulțumit dacă vecinul nu o duce prost.

Un exemplu clar de grijă care nu ne privește e povestea cu doctoratele plagiate. Mă rog, ne privește, dar nu atât cât ne face presa să credem. Am făcut cu toții o școală. Și după 12, 15 sau 17 ani de studii constatăm mereu același lucru. Că de fapt, nimeni nu te angajează, pentru că nu ai experiență. Cu alte cuvinte, degeaba ai o diplomă dacă nu știi să faci o meserie, să produci ceva util pentru care să fii plătit. Cu toate astea, suntem extrem de preocupați de doctorate. Iar vizita președintelui Iohannis la Timișoara a fost mai ceva ca un show de circ. A curs cu articole despre cum Neprihănirea Sa ne spune că plagiatorii trebuie să se retragă din viața publică.

Presa locală? Ceaușescu ar fi fost mândru de moștenirea pe care v-a lăsat-o! Niciun cuvințel despre case cumpărate cu acte false. Să trecem însă peste asta.

Plagiatorii și doctoratele lor au stârnit de-a lungul ultimilor ani valuri de proteste în stradă. La multe dintre ele au luat parte și profesori univesitari. Aceiași oameni care la examene închid ochii la copiatori, iar apoi ies indignați în stradă că nu știu ce politician a furat. E dureros de comic. Domnilor, nu pricepeți ceva esențial. Totul e furat. Pentru că la nivel de idei, mai nimic nu e nou. Operăm cu concepte și cel mult putem să le îmbinăm în manieră proprie. Doar un ipocrit poate ieși în stradă să protesteze împotriva plagiatilor când în școlile din România elevii din clasele primare copiază, iar la licee ăsta e sport național şi realitatea asta o ştim toţi. Niciun om nu va fura la vârsta de 30 de ani ideile cuiva să își facă un doctorat plagiat, dacă nu a mai furat până atunci şi alte diplome inutile pe care societatea i le cere. Problema nu e asta.

Dar e simplu să instigi ciurda să înjure la Ponta, Kovesi și alții. În esență problema plagiatului e alta. E faptul că un om care nu merita a ajuns într-o poziție trișând. Numai că, stimați revoltați, asta este România. La muncă omul care muncește ia bice, după modelul calului care trage și de promovări au mereu parte cei care fac puțin dar tac. Și exemple de acest gen sunt mii în toate domeniile. În România nu ai niciun motiv să fii cinstit, pentru că zi de zi în jurul tău ți se demonstrează că e o afacere proastă. Și, până când atitudinea societății față de oamenii corecți nu se va schimba, hoții de doctorate ne vor conduce. Și merităm!