În partea de nord a județului Hunedoara, în minele de la Băița și satele aparținătoare, s-a exploatat unul din cele mai importante zăcăminte aurifere din Munții Apuseni, iar localnicii cred că în adâncul acestora se mai găsesc filoane cu cantități impresionante de aur.
Chiar dacă exploatarea lor a fost întreruptă de mulți ani, s-au păstrat vestigii ale minelor pe toate dealurile din jur, iar împrejurimile, cu vârfuri care ajung până la aproape o mie de metri, sunt de un pitoresc deosebit și merită vizitate pentru frumusețea lor. Și satele, aflate în zonele depresionare, au păstrat, în bună parte, un mod de viață tradițional și vechi monumente, unele legate de importante evenimente istorice. Sărbătorile religioase se desfășoară după ritualuri specifice, păstrate din timpuri imemoriale, folclorul local și costumul tradițional, precum și vechile obiceiuri sunt reînviate și promovate pentru a atrage cât mai mulți turiști.
Vechi biserici și primele modele de mașini zburătoare
Biserica ortodoxă „Bunavestire” din Băița a fost construită în anul 1727, are un iconostas bogat împodobit cu elemente decorative care își au originea în arta brâncovenească și mai păstrează pictură din anul 1797, așa cum reiese dintr-o inscripție, iar biserica romano-catolică a fost ridicată în 1780 și sfințită în 1798. În satul Harțagani există o biserică ortodoxă cu același hram „Bunavestire”, din secolul al XVIII-lea, cu elemente de artă barocă. Se spune că în 1784, Horea și răsculații săi au intrat în această biserică, îndemnându-i pe săteni să-l urmeze. În apropierea ei se află „scaunul de judecată”, alcătuit din bârne masive de stejar, în mijlocul cărora o piatră de morar ține loc de masă.
Satul Ormindea este cunoscut prin țăranul Ioan Stoica, un precursor al aparatelor de zbor, care a construit între anii 1884 și 1901 mai multe modele de mașini zburătoare. În 1884 a realizat o machetă a unui aparat care imita zborul păsărilor, iar unul dintre modelele sale a fost expus la prima expoziție a Asociației pentru Literatura și Cultura Poporului Român din Sibiu. O veche biserică ortodoxă din piatră, tot cu hramul „Bunavestire”, construită în 1674, se află în satul Trestia. Se remarcă iconostasul de lemn cu decoruri de influență brâncovenească, ușile împărătești policrome și pictura murală din secolul al XVIII-lea. Tot aici e consemnată, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, existența celui mai vechi sediu al protopopiatului Zarand.
Minele romane
La Băița au fost identificate aproximativ 30 de filoane cu ramificații în formă de evantai, cu lungimi și înălțimi diferite, fiecare filon purtând un nume. Descoperirile arheologice dovedesc că minele de la Băița sunt foarte vechi și au fost intens exploatate de romani, așa cum atestă descoperirile arheologice. Vechile galerii au fost săpate cu dalta și ciocanul, s-au descoperit urmele unui drum și a unei colonii romane cu aproximativ 20 de construcții din piatră și cărămidă arsă, vizibile și astăzi.
Conducte de argilă arsă, un mojar de piatră, rîșnițe pentru măcinarea minereului aurifer, o fibulă de aur care se află acum la muzeul din Deva au fost descoperite încă la sfârșitul secolului al XIX-lea și tot la Băița au fost identificate urmele unei amenajări hidrotehnice foarte vechi pentru spălarea aurului, tezaure monetare din vremea romanilor. Exploatarea se făcea după metoda descrisă de Plinius cel Bătrân, prin încălzirea stâncii și stropirea cu apă timp de 36-40 de ore iar după sfărâmarea stâncii cu ciocanul, se separa aurul.
Stăpânii minelor
În Evul Mediu, minele din jurul Băiței au fost exploatate de localnici și de-a lungul secolelor au avut foarte mulți stăpâni. În secolul al XV-lea, localitatea Băița a fost stăpânită de despotul sârb Gheorghe Brancovici, apoi de Ioan de Hunedoara și Matei Corvin, care i-a donat-o lui Andrei Báthory, iar minele au fost exploatate cu intermitență. Activitatea minieră a fost impulsionată de principele Transilvaniei Gabriel Bethlen, care a acordat numeroase privilegii celor care redeschideau minele, au fost aduși mineri din Slovacia, exploatarea concentrându-se la minele din Certej și Toplița.
În secolul al XVIII-lea erau exploatate în beneficiul erariului, apoi de societăți pe acțiuni, la 1780 fiind menționate șase galerii active și în jur de 300 de mineri.
Minele au fost preluate de la particulari de către stat în secolul al XIX-lea. și vândute apoi, succesiv, unor societăți care au modernizat exploatarea acestora. Datorită acestor mine, locuitorii din aceste așezări s-au bucurat, de-a lungul secolelor, de un regim privilegiat. La sfârșitul secolului al XIX-lea s-a introdus iluminatul și transportul cu locomotiva electrică, aceasta fiind una din primele mine electrificate din Munții Apuseni.
În primele decenii ale secolului trecut galeriile au fost arendate, iar în 1923 minele au fost cumpărate de societatea „Mica” Brad dar, din cauza prețului scăzut al aurului, trei ani mai târziu au fost vândute altor societăți, care le-au exploatat până la naționalizare. Exploatarea auriferă a fost definitiv oprită în 1960, după care s-au mai făcut doar cercetări geologice, dar de câțiva ani a fost acordată o licență de exploatare a aurului pentru o companie străină.
Exploatări aurifere la Certej
Una dintre minele de aur și argint mai puțin cunoscută din Munții Apuseni este cea de la Certej, din vecinătatea comunei Băița. Aflată la 20 de kilometri de Deva, ea face parte din patrulaterul aurifer al Apusenilor cuprins între Săcărâmb, Brad, Roșia Montană și Baia de Arieș și, conform estimărilor, are un potențial de 65,3 tone de aur și 375,6 tone de argint, valoarea zăcământului fiind de aproape două miliarde de dolari.
Mina a fost concesionată unei companii miniere canadiene pentru o redenvență nesemnificativă și, cu toate că riscul de mediu este ridicat, aceasta a obținut avizul de mediu de la Agenția Regională pentru Protecția Mediului Timișoara, precum și toate aprobările și autorizațiile pentru exploatarea ei cu tehnologii pe bază de cianuri, fără să fi întâmpinat vreo opoziție, așa cum s-a întîmplat în cazul celor de la Roșia montană. Exploatarea carierei de la Certej, de aproximativ 63 de hectare, se află pe locul vechii cariere Coranda.
Surse foto: puterea.ro, cuvantul-ortodox.ro, reperemaramuresene.ro, baita.ro
