Unul dintre cei mai prețuiți ingineri și cercetători care și-a desfășurat activitatea la Timișoara, Corneliu Miklosi, s-a născut în 5 martie 1887 în comuna arădeană Covăsânț, în familia unui preot român.
După ce a absolvit prestigiosul liceu „Moise Nicoară” din Arad, a început cursurile universitare la Politehnica din orașul german Karlsruhe dar după un an le-a continuat la Universitatea Tehnică din Budapesta, pe care a absolvit-o în 1909. I s-a oferit imediat un post la catedra de tehnologie mecanică, iar în 1913 a ocupat un post de inginer la fabrica budapestană de cabluri electrice „Siemens”.
Invenții în atelierele tramvaielor comunale
În martie 1920, în timpul mandatului de primar al inginerului Stan Vidrighin, a fost numit inginer șef și apoi director al Tramvaielor Comunale Timișoara. Acestea au fuzionat în 1922 cu uzina electrică, constituind „Întreprinderile Electromecanice Timișoara”, pe care Miklosi le va conduce până în 1949. Excelent profesionist, Corneliu Miklosi a condus întreprinderea comunală cu o competență exemplară, astfel încât transportul în comun din Timișoara a înregistrat progrese vizibile și, în acei ani, s-a desfășurat în mod civilizat. Liniile de tramvai au cunoscut o extindere remarcabilă, lungimea lor ajungând, în 1932, la peste 37 de kilometri și încă din primii ani de la preluarea conducerii întreprinderii, în urma reclamațiilor publicului călător în privința supraîncărcării vagoanelor, a crescut viteza de circulație și numărul tramvaielor.
Pe lângă activitatea sa ca inginer, Corneliu Miklosi a desfășurat o remarcabilă muncă de cercetare. Chiar din 1922, s-au înființat ateliere proprii și Corneliu Miklosi a început proiectarea și construirea unor noi tipuri de vagoane motor pentru tramvaie, cărora li s-au adăugat noi tipuri de vagoane remorcă, treptat s-au înlocuit liniile uzate și s-a construit un depou nou. În 1926, în atelierele tramvaielor comunale, a realizat primul laborator de studiu al metalelor şi aliajelor industriale din România, dotându-l cu cele mai moderne aparate şi realizând cercetări experimentale pe care le-a aplicat imediat în practica industrială românească. Tot în cadrul atelierelor tramvaielor, a proiectat şi realizat în 1938 prima maşină de încercat materiale din România.
În acelaşi an el a realizat, în premieră mondială, instalaţia “Taurus”, prima maşină de sudat şine de cale ferată şi tramvai. Sudarea la capete a şinelor a permis şi realizarea unei căi ferate continue de rulare, fără jante, reușind să introducă în România calea ferată sudată atât pentru trenuri, cât şi pentru tramvaie. Tot în 1938, Corneliu Miklosi a inițiat proiectul unor linii de contact pentru troleibuze, care se vor construi în 1941, iar în 1942 s-a construit prima linie între Piaţa Lahovari şi Gara de Nord. Primele şapte vehicule au fost furnizate de uzinele italiene Fiat, iar în 1946 a început proiectarea primelor vagoane de tramvai de mare capacitate pe boghiuri de tip Pullman, primele de acest fel din România.
Corneliu Miklosi s-a remarcat, de asemenea, prin activitatea depusă pentru dezvoltarea uzinei electrice, contribuind la ridicarea parametrilor de funcționare la cazane și reducerea pierderilor la rețele. El este cel care a realizat o centrală hidroelectrică la Muntele Mic și s-a preocupat, încă din 1937, de electrificarea rurală din România, publicând o lucrare cu datele de bază pentru realizareapelectrificării, prin folosirea unor date statistice. Astfel de date au fost folosite și pentru a estima dezvoltarea transportului în comun, Miklosi fiind primul director de întreprindere care a abordat problema în acest mod.
Regulament pentru un transport în comun civilizat
În acei ani, exista chiar un regulament pentru un transport civilizat, cu instrucţiuni pentru personal şi obligaţii pentru călători. Nu aveau voie să urce în tramvai „indivizii turmentaţi, scandalagiii, aceia care nu respectă buna cuviinţă ori fac gâlceavă, tot aşa persoanele care suferă de boli epidemice ori poartă semnele vreunui morb respingător”, şi în fine, „indivizii a căror îmbrăcăminte ar putea murdări hainele celorlalţi călători. Femeile care poartă pălării cu ace sunt datoare a acoperi vârful acelor cu mijloace potrivite de protecţie”.
Nu erau acceptate în tramvaie nici obiecte murdare ori rău mirositoare, arme încărcate, coşuri cu sticle pline sau căni cu lapte, cât despre păsări, puteau fi transportate maximum două găini ori o gâscă sau o raţă, cu condiţia să nu deranjeze călătorii”. Era „interzis a se face zgomot, a cânta, a scuipa pe jos sau a murdări în orice alt mod vehicolele, a deranja călătorii prin ţinută necuviincioasă sau dezordonată, a fuma în interiorul vehicolelor în care fumatul este oprit, este interzisă aruncarea pe jos a biletelor uzate, a rămăşiţelor de hârtie ori a mucurilor de ţigări în vagoanele în care fumatul este permis”.
Cei care nu respectau regulamentul, afişat în fiecare vehicul, erau dați jos din vagoane şi amendaţi. Din sumele încasate, jumătate se vărsa asociaţiilor culturale, iar cealaltă jumătate pentru asociaţiile sportive ale angajaţilor întreprinderii.
Cariera didactică
Corneliu Miklosi a fost profesor la Școala Politehnică din Timișoara, unde a predat cursul de tehnologie mecanică și aliaje industriale între 1925-1930, și la Universitatea Tehnică din Budapesta, unde a predat, timp de un an, un curs de metalografie. Pe baza cercetărilor proprii, a început să predea și primul curs de metalografie din ţară, la Politehnica timişoreană.
Din 1947 a revenit la Politehnică și a fost timp de zece ani, până la pensionare, șeful catedrelor de utilizare a energiei electrice și sudură.
Între 1951 și 1954 a condus colectivul pentru „Combustibili” de la filiala timișoreană a academiei, iar apoi, până la moartea sa, secția de sudură a acesteia. A fost, de asemenea, consilier la întreprinderea „Electrocombinat 4” și la „Institutul de Proiectări pentru Mașini” din Timișoara. În anul 1955 a fost ales membru titlular al Academiei Române iar între 1956 și 1963 a fost directorul Centrului de Cercetări Tehnice a filialei timișorene a academiei.
Încă din anul 1934, Corneliu Miklosi a pus bazele unei vaste biblioteci tehnice la „Întreprinderea Electromecanică Timișoara”, aflată la dispoziția personalului, a înființat chiar un cerc pentru dezvoltarea sudurii și a editat prima revistă de sudură din țară, cercetările sale în domeniu având valabilitate până în ziua de astăzi. Corneliu Miklosi este autorul a peste o sută de lucrări științifice, tratate și cursuri care abordau probleme legate de activitatea sa, iar ca profesor s-a impus în fața studenților săi, prin pregătirea sa științifică, seriozitatea și corectitudinea de care a dat dovadă de-a lungul întregii sale cariere.
Corneliu Miklosi a încetat din viață în 1963, iar în memoria sa au fost amplasate două busturi, unul în fața sediului Politehnicii din Piața Mihai Viteazul, și al doilea în curtea RATT.
Surse foto: wikipedia, ratt.ro, educatiaschimbavieti.ro, okazii.ro, tramclub.org, stirileprotv.ro, delfyn.wordpress.com, adevarul.ro
