Conacul de la Gurasada, singurul loc de pe Valea Mureșului în care au supraviețuit bambușii și alte specii rare. Ce mai puteți vedea în zonă FOTO

Alături de bisericuța medievală din comuna hunedoreană Gurasada, una dintre cele mai vechi și valoroase de pe întreg teritoriul României, ridicată la mijlocul secolului al XIII-lea, conacul Klobosisky, monument istoric reprezentativ pentru patrimoniul cultural local, construit în secolul al XVIII-lea, și minunatul parc care îl înconjoară ar putea deveni obiective turistice foarte atractive, dacă ar fi puse în valoare.

Bambus și alte specii rare

În curtea conacului de la Gurasada, localitate aflată pe șoseaua care leagă orașele Arad și Deva, se ajunge printr-o poartă mare cu o arcadă în partea superioară, alungită sub forma unui gang, iar pe o alee mărginită odinioară de un gard viu, unde se putea merge cu caleașca, se ajungea pînă la treptele de la intrarea în conac. Foarte spațios, conacul avea o lungime de aproximativ 30 de metri, o lățime de 13 metri, cu odăi mari și o verandă lată care se întindea pe trei laturi ale acestuia. Alături de scările de lângă bucătărie, pe un stâlp, se mai poate vedea o piatră sculptată sub forma unui boboc de nufăr dar cel de-al doilea, de pe celălalt stâlp, s-a desprins de la locul său și a fost abandonat printre bambuși.

Poarta se prelungește cu o construcție în care, pe vremuri, se pare că se aflau grajdurile, iar anexele din curte par să fi fost bucătăria și odăile argaților. Familia Klobosisky a început și amenajarea unui arboretum care se întindea pe două hectare și jumătate, unde au fost plantate mai multe specii rare foarte greu de aclimatizat în această zonă, printre care bambusul, tuia, pini canadieni sau arborele de lalea. Parcul conacului din Gurasada este singurul loc de pe Valea Mureșului în care acești copaci, vechi de peste două secole, au supravierțuit în mod miraculos timpului.

Chiar în centrul curții, opt tuia de aproximativ 20 de metri înălțime au fost plantați în forma unui cerc care avea un diametru de peste șase metri și unde era amenajat un loc pentru primirea oaspeților. Tot aici se spune că se servea masa în timpul verii. În dreapta aleii, se mai văd urme de gard viu care alcătuiau un labirint Numeroși castani seculari se află și acum răspândiți în întreaga curte iar într-un loc al parcului la care se ajunge pe o alee mărginită de arțari, la capătul căreia se află patru brazi groși, este locul de veci al familiei nobiliare de odinioară.

Rezervații naturale și vechi bisericuțe de lemn

Se spune că ultimul proprietar al conacului, Benedect Lajos, și-a dezmoștenit cei doi copii iar cea mai mare parte a familiei s-a stabilit în Ungaria în timpul războiului. După venirea la putere a regimului comunist, conacul a fost transformat în sediu IAS, iar apoi într-un centru de cercetare agricolă, care a funcționat aici până în urmă cu câțiva ani. Nimeni nu a revenidcat conacul iar astăzi, întreg ansamblul este părăsit, deteriorat, și peste tot domnește paragina. Primăria a început demersurile pentru a trece conacul și parcul în proprietatea sa, pentru a-l putea restaura și a-i da o destinație turistică și de agrement cu totul specială.

În satul aparținător Boiu de Sus, în zona Munților Metaliferi, se află casa de lemn Andrica Sinefta, aflată pe lista monumentelor istorice, și o rezervație naturală de calcare care se întinde pe o suprafață de 50 ha, unde există nu mai puțin de 27 de peșteri. Liliecii, vegetația termofilă și reptile specifice zonei submediteraneene care trăiesc aici sunt protejate de lege. În satele din jur se mai pot vedea vechi bisericuțe de lemn, care au fost declarate monumente istorice.

Surse foto: monumenteuitate.org, wikipedia.org