LECȚIA timișorencei Mihaela Lulea de a depăși provocările vieții prin sport. Cum...

LECȚIA timișorencei Mihaela Lulea de a depăși provocările vieții prin sport. Cum și-a îndeplinit visul de a reprezenta România la Jocurile Paralimpice

0
DISTRIBUIȚI
Mihaela Lulea, la Gala Prosport organizată de CJ Timiș

România a avut în vară prin Mihaela Lulea în premieră o reprezentantă la canoe în cadrul Jocurilor Paralimpice. Timișoreanca a oferit un exemplu uimitor despre cum poți depăși greutățile prin sport. În copilărie a trecut prin trauma pierderii unui picior, dar a depășit până la urmă obstacolele vieții și a fost anul acesta la un pas de o medalie la Rio de Janeiro.

O plimbare la Grădina Zoologică din Timișoara s-a transformat într-un coșmar pentru Mihaela Lulea. Avea 12 ani când un urs i-a apucat piciorul printre bare. Acest accident i-a schimbat viața pentru totdeauna. În ciuda handicapului suferit ea a continuat însă să practice sportul, experimentând mai multe discipline. ”Înainte de handicap am făcut handbal, judo, și am mai avut niște chestii ratate. După ce mi s-a amputat piciorul, la doi ani de zile m-am apucat de kaiac așa, dintr-o greșeală. Dintr-o chestie de ambiție mai mult. La 16 am renunțat la kaiac, m-am apucat de tenis de masă, pe care l-am practicat până la 29, când am renunțat la tenis pentru kaiac”, rememorează Mihaela Lulea pentru PRESSALERT.ro.

Revenirea s-a dovedit de bun augur, cu convocare la lotul național în urmă cu cinci ani. Din martie 2013 Mihaela activează la CS Water Performance din Timișoara, clubul antrenorului Octavian Ispas. Iar performanțele au continuat. Inclusiv prin calificarea la Jocurile Paralimpice 2016. Poziția a fost obținută printr-o clasare pe locul 4 la Campionatul Mondial de Paracanoe din 2015, proba Kaiac-L3. ”Jocurile Paralimpice a fost o experiență nouă, unică.


Eu când m-am apucat de kaiac știam că va fi probă olimpică și la Londra, apoi mi s-a spus că nu, că e în pregătire pentru Rio de Janeiro. Mi-am dorit foarte mult. A fost și proba în premieră și eu în premieră la o competiție olimpică”, subliniază Mihaela Lulea.

”A fost o atmosferă foarte bună, condiții ok, mâncarea bună, am întâlnit niște oameni excepționali acolo. Am fost total încântată, pentru că am plecat cu niște idei de acasă, că e greu, una alta, dar acolo lucrurile nu au stat așa”, mai spune sportiva în vârstă de 35 de ani. Mentalitatea de acasă e în schimb una pe care te poți ”baza”. ”Kaiacul, proba paralimpică e mult mai bine văzut afară decât în România. La ei și în Brazilia și Mexic au rulat în continuu Jocurile Paralimpice la televizor, la noi de abia au dat niște rezultate, așa seara, niște imagini filmate undeva într-un colț, care nu avea nicio treabă”, conchide bănățeanca.

Foto: YouTube/PlanetCanoe)

Ambiție fără cusur

Lulea s-a clasat a patra în cursa de 200 de metri de la Kaiac-L3, cu timpul 52 secunde 273/1000, Medalia cu bronz, franțuzoaica Cindy Moreau, a avut 52 sec. 103/1000, adică s-a impus ”la mustață”. Totuși, timișoreanca e severă cu ea însăși, atitudine care probabil a și propulsat-o peste Atlantic. Mai mult, ambiția o determină să continue și să spere la un triumf în Japonia. ”Nu a mers. Nu au mers timpii aceia din țară. Înainte de Rio eu am luat medalie de bronz la Europene și de argint la Mondiale. Dar fetele au mers mai bine, au avut acolo un plus. Inițial, înainte de Rio voiam să renunț, acum vreau să continui și să prind și Tokyo. M-a ambiționat, vreau neapărat să am și medalie olimpică”, subliniază Mihaela Lulea.

Ca orice sportiv de performanță, pentru Lulea vacanța de iarnă va fi scurtă. Pe 4 ianuarie pleacă la Snagov, la lotul național o așteaptă antrenorul Florin Stoica. Campionatele Europene de la Plovdiv, din Bulgaria, și Mondialul de la Racice, din Cehia, sunt următoarele ei ținte. Mihaela Lulea a fost, la fel ca în 2015, desemnată cea mai bună sportivă paralimpică din județul Timiș.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.