Din ce în ce mai puține sunt locurile în care se mai păstrează nealterate, aproape ca în vremurile de demult, datinile legate de sărbătoarea Crăciunului, ziua în care creștinii sărbătoresc nașterea Mântuitorului Iisus Christos.
Comuna cărășeană cu vechi tradiții
Cei care doresc să se bucure de aceste sărbători într-un loc în care aceste obiceiuri s-au păstrat într-o măsură mai mare decât în alte părți pot alege un sat mai aproape de munte, cum ar fi comuna cărășeană Luncavița, așezată într-o zonă extrem de pitorească din culoarul Timiș-Cerna, pe versantul sud-vestic al cumpenei apelor numită Poarta Orientală, nu departe de muntele Semenic, într-o regiune colinară cu o minunată deschidere spre Munții Cernei și Munții Țarcului. În comună s-au păstrat multe ocupații tradiționale și se mai practică meșteșuguri pe cale de dispariție, cum ar fi cojocăritul, tâmplăria sau tinichigeria, iar viața arhaică a permis și conservarea unor vechi obiceiuri legate de marile sărbători creștine.
Satul este menționat încă din Evul Mediu ca o așezare pur românească, iar în secolul al XVIII-lea au venit și câteva familii de români ortodocși din Oltenia, care și-au construit aici o biserică de lemn, pe locul numit acum „Biserica bătrână”. Biserica de astăzi s-a zidit în 1828 în stil baroc, prin contribuția credincioșilor, și mai păstrează încă vechi cărți bisericești de la începutul secolului al XVIII-lea.
La Luncavița s-a păstrat și portul popular specific bănățean, atât la bărbați cât și la femei, cu pieptar și mânecar din piei de miel peste cămașă, pe timp de iarnă, iar bătrânii încă mai poartă obiele, în timp ce tinerii au adoptat un port mai apropiat de cel de la oraș. S-au păstrat, de asemenea, multe sărbători, printre care și pomana porcului și sărbătorile Crăciunului, cu vechi rânduieli din ce în ce mai rar întâlnite la oraș.
Pomana Porcului și seara de Ajun
Cu câteva zile înainte de Crăciun, de Ignat, aproape în fiecare casă se taie unul sau doi porci, iar la pregătiri, care încep cu tăiatul și pârlitul porcului și se termină cu carnea pusă la sărat și cu făcutul cârnaților și a celorlalte preparate tradiționale, ia parte întreaga familie. Urmează apoi masa de pomană, la care se servește borândăul, pregătit din sânge și bucăți de carne, friptură și cârnați fripți, toate stropite cu răchie fiartă.
Sărbătorile religioase de la cumpăna anilor încep cu seara de Ajun și se termină la Bobotează, răstimp în care are loc și schimbarea anului. Crăciunul se serbează în 25 decembrie încă din vremea primului împărat roman creștin Constantin cel Mare, și în toată această perioadă, în multe sate bănățene se mai păstrează obiceiul colindelor, a procesiunilor cu măști sau a Sorcovei și Plugușorului în ajun de an nou.
Încă din seara de Ajun, oamenii din Luncavița, însoțiți de copiii numiți „pițărăi”, pornesc din casă-n casă cu colinda.
„Bună ziua lui Ajun, dar mai bun al lui Crăciun. Dați colacul și cîrnatul, să mă duc la altul” este una din urările colindătorilor specifice locului. Sunt întâmpinați de gazde cu fructe, dulciuri, nuci, porumb și chiar bani, toate așezate frumos în coșuri împletite, și sunt aruncate către colindători, mai ales către cei mici, în timp ce bărbații sunt tratați cu prăjituri și țuică. Tot în ajun sunt pregătite și bucatele pentru masa de sărbătoare din ziua de Crăciun, din care nu lipsesc sarmalele și cozonacii.
Seara Ajunului este încă așteptată cu sufletul la gură de copii, căci înseamnă venirea lui Moș Crăciun, care aduce bradul împodobit cu dulciuri și fructe și darurile pentru cei mici și le așează sub pom. Ziua de Crăciun începe cu participarea la slujba religioasă de la biserică, urmată de masa îmbelșugată la care participă întreaga familie. În cele trei zile de sărbătoare, mai sunt organizate și petreceri în sat, cu dans și muzică populară bănățeană.
Surse foto: luncavitacs.ro, tarcu.ro, luncavita.com, lapensiuni.ro, clockworld.info, freeride.ro
