O fermă din localitatea Bacova, unică în România, reprezintă acasă pentru 11 persoane care mai toată viața au locuit pe stradă sau în centre de plasament. Aici sunt găzduiți gratuit, primesc o masă caldă în fiecare zi și salariul minim pe economie.
Într-un subsol dezafectat din Timișoara, în frig. În astfel de condiții inumane trăia Mădălina, o fetiță de doar nouă ani, împreună cu tatăl său, acum cinci ani. Aceasta a avut parte de o copilărie de coșmar, petrecută pe stradă, în clădiri abandonate sau iarna, într-un adăpost de noapte. “Mama nu știu unde e, nu m-a căutat niciodată”, spune șoptit Mădălina.
Pe fată, care acum are 14 ani, am găsit-o într-o cameră din cele două case realizate la ferma din satul Bacova, județul Timiș, înființată în urmă cu nouă ani de Federația Caritas special pentru oamenii fără adăpost, fiind unică în România. Mădălina are un pat înconjurat de jucării de pluș și cărți, iar camera o împarte cu tatăl său, de 54 de ani. Este premiantă la școală, iar visul ei? Să devină psiholog.
“Avem o domnișoară psiholog care m-a ajutat foarte mult, așa că m-am decis să devin și eu psiholog. M-am gândit că așa pot să ajut cel mai bine oamenii”, mărturisește Mădălina, recunoscătoare celei care a ajutat-o să treacă peste traumele suferite în copilărie.
“Îi mulțumesc lui Dumnezeu că am un acoperiș deasupra capului”
Este dimineață, iar la ferma din Bacova este agitație mare. Fiecare din cei unsprezece beneficiari are sarcini precise, astfel că nimeni nu stă. Nicolae Aldescu, tatăl Mădălinei, este ocupat cu hrana vacilor. 15, în total, adăpostite într-o hală a fostului CAP din localitate. “Nu sunt mândru că am ajuns pe stradă, nu sunt mândru că sunt aici. Dar îi mulțumesc lui Dumnezeu că eu și fiica mea avem un acoperiș deasupra capului, am un loc de muncă sigur”, ne spune Nicolae Aldescu.
Peste drum, patru bărbați, îmbrăcați gros, iau dintr-o remorcă lemne pentru foc și le aranjează în spatele altei hale, după ce le-au tăiat. Cel mai pus pe glume este Ioan, de 65 de ani, care a ajuns de un an la ferma din Bacova, după ce casa i s-a prăbușit.
“Pe 16 mai 2017, ies la pensie. Apoi, pensia și lopata”, spune zâmbind Ioan Lomora, în timp ce muncește cu spor. Îi dau o mână de ajutor doi tineri care, înainte de a ajunge la ferma din Bacova, au locuit la centrul de plasament din Recaș, după ce au fost abandonați de părinți încă din primii ani de viață.
O altă hală a fostului CAP din Bacova a fost transformată în moară în care, în fiecare an, sunt măcinate chiar și 100.000 de kilograme de făină. Asta după ce cele unsprezece persoane care locuiesc la centrul din Bacova muncesc din primăvară până-n toamnă 230 de hectare de pământ, pe care cultivă, în principal, grâu, porumb, floarea-soarelui, orz, dar și legume. Făina măcinată la moara din ferma din Bacova este trimisă la mai multe brutării din zonă care oferă în schimb Federației Caritas pâine, care ajunge și la sărmanii care primesc o masă caldă la cantina socială a fundației, din Timișoara.
Într-o altă hală îl găsim pe Aurel Petrovici, de 29 de ani, care a ajuns la ferma din Bacova după ce a fost nevoit să părăsească centrul de plasament din Recaș și a locuit apoi în Timișoara, perioadă despre care cu greu vorbește. Aurel este cel mai priceput din atelierul de tâmplărie unde, “înarmat” cu o bormașină, realizează paleți de unică folosință pentru o firmă din Elveția care produce la Timișoara cabine de duș. “Merge treaba bine, și aici e foarte bine. Dacă-ți vezi de treabă, stai mult și bine aici. Înainte să ajung la fermă, am încercat să mă angajez, dar doar la negru, pentru că nu aveam nicio calificare. Acum, știu o meserie”, povestește Aurel, cu mândrie.
“El este golanul meu” – ne spune zâmbind Rodica în timp ce se îndreaptă spre un porc aflat în ultima hală a fermei din Bacova. În total, în hală se află peste 100 de porci, iar “golanul”, unul dintre cei mai mari, o așteaptă pe stăpâna lui cu picioarele din față ridicate pe gard. “Când era mic, mergea cu mine peste tot, era ca un câine”, explică Rodica Cojocaru, o femeie în vârstă de 63 de ani, mereu cu zâmbetul pe buze. Rodica a ajuns la ferma din Bacova împreună cu concubinul său, care a murit acum trei luni, în urmă cu zece ani, după ce au fost dați afară de la stâna în care lucrau, din județul Timiș. Acum, ferma a devenit pentru ea acasă. “Am copii, dar nu știu nimic de ei, nu mă vizitează”, spune Rodica Cojocaru.
Ferma din Bacova, realizată din donații
Ferma din Bacova reprezintă un proiect unic la nivel național și a fost deschisă, în anul 2008, fiind realizată din donații venite din străinătate.
În total, au fost investite sute de mii de euro în această fermă, care reprezintă, de fapt, un “centru de reinserție socio-profesională” destinat oamenilor fără adăpost care, pentru că nu au unde să locuiască, își găsesc cu greu un loc de muncă.
“Ideea de a realiza acest centru ne-a venit după ce, în cadrul unui proiect derulat la azilul de noapte al Federației Caritas, copiii au fost întrebați ce-și doresc cel mai mult, iar majoritatea spuneau că o casă. Azilul este deschis tot anul, dar, totuși, ei și-ar fi dorit să aibă camera lor, un loc căruia să-i spună acasă și atunci ne-am gândit să realizăm ferma din Bacova. Cei unsprezece beneficiari, care au locuit pe stradă, în centre de plasament, sunt mulțumiți de condițiile de la fermă, sunt mulțumiți că au unde să stea. Ferma este familia lor, aici e casa lor”, ne-a povestit Herbert Grun, președintele Federației Caritas.
“Cine pleacă de la fermă, nu se mai poate întoarce”
Reiner Oster este cel care administrează ferma de la Bacova, de zece ani. Acesta spune că centrul are o capacitate de 16 locuri, urmând ca în perioada următoare să mai fie aduși cinci oameni fără adăpost. “Majoritatea beneficiarilor sunt de șapte-opt ani la fermă, semn că le place, s-au obișnuit cu viața de aici. Sunt și oameni fără adăpost care ajung în fermă și pleacă după câteva luni sau săptămâni, pentru că nu se pot obișnui. Noi avem o regulă, cine pleacă de la fermă, nu se mai poate întoarce. Evident că am făcut și câteva excepții”, explică Reiner Oster.
Cele unsprezece persoane de la ferma din Bacova au carte de muncă, primesc salariul minim pe economie, iar cazarea este gratuită. De asemenea, în fiecare zi beneficiază de o masă caldă la prânz, o pâine și 500 ml de lapte.
Federația Caritas deține în vestul țării 23 de centre prin care încearcă să ajute comunitatea, în care lucrează peste 200 de angajați. Caritas este un ONG inițiat de Episcopia Romano-Catolică din Timișoara.
Foto: Adrian Pîclișan
