O zonă MIRIFICĂ din vestul țării, aproape necunoscută turiștilor. Ce obiective pot...

O zonă MIRIFICĂ din vestul țării, aproape necunoscută turiștilor. Ce obiective pot fi vizitate FOTO

0
DISTRIBUIȚI
<


div class="press-in-article" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center; margin-top: 5px; margin-bottom: 5px; " id="press-1832219874">

Partea de nord a județului Hunedoara, unde Munții Zarandului se întâlnesc cu Munții Bihorului în depresiunea Brad-Hălmagiu, este o zonă aproape necunoscută, care ar putea fi un loc de atracție turistică dacă ar beneficia de unele amenajări pentru facilitarea accesului și ar fi promovată. Munții au coame blânde și înălțimi nu prea mari dar peisajul este de-a dreptul sălbatic și abundă în frumuseți naturale iar satele, ascunse în văi, păstrează tradiții din timpuri străvechi.

Legendele podului natural de la Grohot

Pe raza comunei Bulzeștii de Sus, nu departe de satul Grohot, se află un monument al naturii pe cât de fascinant pe atât de rar, nu numai în România, ci în întreaga lume. Este podul natural de pe Valea Uibăreștilor, format, probabil, în urma prăbușirii tavanului unei peșteri. Uriașa arcadă de piatră, un adevărat tunel natural, seamănă cu o șa imensă, de-a dreptul spectaculoasă, despre care unele legende spun că ar fi aparținut odinioară unor uriași care vegheau asupra minelor dacice aflate în apropiere. Altele vorbesc despre un vechi vulcan, care, în vremuri de demult, când era activ, ar fi erupt și ar fi dislocat stânca.

Un asemenea pod natural, cunoscut sub numele de „podul lui Dumnezeu”, se mai află în România doar în comuna Ponoarele, aflată între Băile Herculane și Baia de Aramă. Podul de la Grohot, sub care curge pârâul cu același nume, se află aflat într-o rezervație naturală geologică, are o lungime de 20 de metri și o lățime de aproximativ șase metri și este acoperit de copaci. Peisajul din jur este de-a dreptul spectaculos prin sălbăticia lui și reprezintă o adevărată atracție, chiar dacă accesul e destul de greoi.

Chei, peșteri, și un peisaj pitoresc

Printre frumusețile ascunse ale zonei, pe aceeași vale, într-o arie naturală protejată, se află Cheile Uibăreștilor, săpate în calcar, cu pereți abrupți, în ciuda altitudinii care nu depășește câteva sute de metri. Nu departe de acestea se află Cheile Ribicioarei, cu calcare jurasice de diferite culori, piscuri ascuțite și mici cascade.

De-a lungul lor există și câteva peșteri, cele mai cunoscute fiind Peștera din Calea Cicerii, cu o lungime de 120 de metri, Peștera de Jos, mult mai mică, peștera Ponor, cu peste 300 de metri lungime sau peștera Cizmei, cu formațiuni stalagmitice, în care au fost găsite desene rupestre preistorice și paleocreștine, un schelet uman din neolitic și rămășițe ale ursului de peșteră. În apropiere se află două peșteri mai mici, formate de pârâul Toplița, care pot fi vizitate.

Biserici de lemn

În satele din zonă se mai păstrează vechi bisericuțe de lemn, aflate pe lista monumentelor istorice. În comuna Bulzeștii de Sus se află biserica „Sfântul Ioan Gură de Aur”, construită în 1853 pe locul unor lăcașe de cult mai vechi, atestate documentar. Biserica a fost reconstruită în urma stricăciunilor pricinuite în timpul revoluției pașoptiste iar de-a lungul deceniilor următoare au avut loc mai multe reparații.

În satul Tomnatecu de Sus, biserica de lemn „Buna Vestire”, ridicată la începutul secolului al XIX-lea, a fost pictată în interior de Vig Andrei din Abrud și de Sabo Mihai din Câmpeni. O altă veche biserică sătească s-a aflat în satul Tomnatecu de Jos dar din păcate, din cauza nepăsării, a fost lăsată să se prăbușească și s-a transformat într-un morman de bârne. Biserica de lemn „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Ribicioara a fost ridicată, cel mai probabil, în secolul al XVIII-lea și păstrează picturi din același secol și din cel următor.

Surse foto: traveleurope.ro, wikipedia.org, inforibita.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.