Născut la 15 noiembrie 1911 la Călărași, într-o familie de intelectuali, viitorul inginer constructor și om de știință Dan Mateescu și-a petrecut cea mai mare parte a vieții la Timișoara, unde s-a impus ca o personalitate marcantă a Politehnicii și a filialei Academiei Române.
După ce a absolvit liceul „Știrbei Vodă” din Călărași, în 1929, și-a continuat studiile la celebra universitate Charlottenburg din Berlin, luându-și diploma de inginer în 1934. S-a reîntors în țară și și-a început cariera profesională ca inginer proiectant la Fabrica de Poduri și Construcții Metalice din Reșița, după ce, în timpul practicii făcute aici ca student, îi uimise pe ingineri și pe proiectanți cu ceea ce învățase deja în Germania. A devenit șeful atelierului de proiectare de la uzinele reșițene, iar apoi șeful fabricii de poduri și construcții metalice de la Reșița și a celei din Bocșa, pe care a înființat-o.
Dan Mateescu, tehnici revoluționare și proiecte grandioase
De-a lungul prestigioasei sale cariere, inginerul Dan Mateescu s-a remarcat prin aplicarea unor noi metode învățate în anii studenției, dar și prin soluțiile novatoare generate de propriile studii teoretice și experimentale, prin care a reușit să revoluționeze tehnicile folosite până atunci în domeniul construcțiilor metalice și să realizeze proiecte de-a dreptul grandioase. A contribuit substanțial la ridicarea unor construcții de referință a acelei perioade, în întreaga țară.
Pe baza proiectelor sale au fost construite poduri metalice pe mai multe râuri din întreaga țară. A lucrat, de asemenea, la proiectarea hangarelor de avioane de la Băneasa, Brașov și Cluj, a halelor metalice industriale de la Bocșa și Reșița și a combinatului siderurgic Hunedoara, precum și a palatului C.F.R. din București, pavilionul administrativ al acestuia fiind prima construcție metalică din țară complet sudată.
O remarcabilă construcție pe care a proiectat-o ca profesor la facultate a fost cupola pavilionului de expoziții naționale din București (RomExpo), dar și structurile metalice ale hidrocentralei de la Porțile de Fier și termocentralele de la Turceni și Rovinari sau acoperișurile spațiale ale unor săli de sport, printre care și cele din Arad și Timișoara.
Dan Mateescu este și autorul proiectelor de execuție pentru centrala termică Praga Nord și pentru sala de sport și velodromul acoperit din Tripoli. Proiectele sale s-au remarcat prin noile soluții propuse pentru structurile de rezistență pe baza studiilor făcute, mai ales pentru construcțiile spațiale, care, la vremea respectivă, au fost de-a dreptul impresionante.
Profesor ilustru și fondator al laboratorului de construcții metalice
În 1944, Dan Mateescu a fost numit profesor suplinitor la faculatea de construcții din cadrul Politehnicii timișorene și timp de patru ani a făcut naveta la Reșița. În 1948 a devenit profesor titular la disciplina de construcții metalice și șef de catedră și s-a stabilit la Timișoara, predând această disciplină până la pensionarea sa, în 1981. În paralel, a ținut cursuri la facultatea de mecanică din Timișoara și la facultatea de construcții din Cluj iar între 1961 și 1976 a fost decanul facultății de construcții din cadrul Institutului Politehnic timișorean.
Una din primele sale realizări după stabilirea la Timișoara a fost înființarea, în 1950, a laboratorului de construcții metalice, unul din primele laboratoare de specialitate din țară, iar de-a lungul anilor a avut o preocupare constantă pentru dezvoltarea bazei de cercetare, unde a experimentat diverse soluții tehnice care au dus la modificarea normelor de proiectare dar și la conturarea unor noi tipuri de structuri metalice spațiale, cu o arhitectură și funcționalitate deosebită. Dan Mateescu a predat, la Timișoara, mai multe discipline: poduri metalice, construcții din lemn, beton și oțel, rezistența materialelor, calculul structurilor metalice în domeniul plastic sau calculul și tehnologia construcțiilor metalice sudate, înființând noi specializări în cadrul facultății, pentru care a redactat și publicat nu mai puțin de 18 tratate și cursuri universitare.
Este autorul a peste 200 de studii, articole și comunicări științifice apărute în reviste din țară și străinătate și începând din anul 1973, a organizat la Timișoara, o dată la trei ani, conferințe științifice cu participare internațională.
La peste 90 de ani, era încă îndrumător de lucrări de doctorat și a făcut parte din numeroase comitete științifice și tehnice din țară și străinătate.
Președinte al filialei timișorene a Academiei Române
Lui Dan Mateescu i s-a decernat titlul de profesor universitar emerit în 1971, din 1974 a fost membru titular al Academiei Române, în 1996 i s-a conferit titlul științific de Doctor Honoris Causa al Universității Politehnica Timișoara iar în 1997, al Universității Tehnice de Construcții București.
A fost membru al prezidiului Academiei Române și președinte al filialei timișorene a acesteia din 1976 până în 1993, când a devenit președinte de onoare al filialei, i s-a conferit titlul de cetățean de onoare al municipiilor Timișoara și Călărași, a fost decorat cu ordinul de merit în grad de Mare Ofițer, Ordinul Muncii și Ordinul Meritul Științific și a fost membru al mai multor societăți științifice internaționale, pentru marele prestigiu de care se bucura în comunitatea științifică din întreaga lume și în rândul inginerilor constructori.
S-a stins din viață în 15 aprilie 2008, la venerabila vârstă de 97 de ani, după o carieră prodigioasă, de excepție, desfășurată timp de peste 70 de ani.
Surse foto: aspc.cs.upt.ro, adevarul.ro, okazii.ro, anticariat-unu.ro, romexpo.ro, andrei.rinea.ro
