Luptători în lumea tăcerii: povestea singurei școli din vestul țării în care...

Luptători în lumea tăcerii: povestea singurei școli din vestul țării în care învață copii cu deficiențe de auz FOTO

0
DISTRIBUIȚI

Singura școală din vestul țării în care învață copii surzi sau cu deficiențe de auz se află la Timișoara. Aici sunt înscriși 50 de micuți care, din păcate, își îndeplinesc cu greu visele.

“Are o inteligență peste medie” – așa îl caracterizează, în câteva cuvinte, directoarea școlii pentru copii cu deficiențe de auz din Timișoara pe Ermin. Tânărul are 39 de ani, iar de 16 ani lucrează ca instructor pe educație extrașcolară în cadrul unității de învățământ. Adică participă la diferite activități cu micuții, la finalul cursurilor: jocuri de relaxare, se uită la filme sau la desene animate, etc.

A terminat Facultatea de Informatică, iar visul lui a fost să lucreze în domeniu. Dar viața a fost nedreaptă cu Ermin. La vârsta de opt ani, a surzit. Astfel, această deficiență a fost văzută de oamenii din jur ca un handicap.

“În facultate, nu am avut parte de prea mult ajutor din partea profesorilor. După ce am terminat, am vrut să lucrez ca operator call center, ca programator nu aș fi avut nicio șansă, pentru că am reușit să învăț cu greu în facultate, nu am avut un interpret, citeam pe buze, nu înțelegeam foarte multe. Dar nu m-a angajat nimeni, pentru că nu aud. Am făcut un experiment, am vrut să văd până unde merge acest refuz. Am mers chiar și la o spălătorie auto și nu au vrut să mă angajeze”, ne povestește Ermin Dumitrache, care rostește cuvintele aproape șoptit. Imediat, este atenționat de către un interpret, prin limbaj mimico-gestual, să ridice volumul vocii.

Model pentru copiii care nu aud

Primii ani din viață, în care a auzit, au fost extrem de importanți pentru Ermin. Asta pentru că avea limbajul deja format, astfel că după ce a surzit, doar și-a îmbogățit vocabularul și a reușit să comunice cu cei din jur și verbal, nu doar prin semne. Tânărul ne povestește că îi place mult ceea ce face la Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă “Constantin Pufan” din Timișoara, pentru că lucrează cu copii care au aceeași deficiență ca a lui.

“Pentru mine, aspectul financiar nu a contat. Mă bucur că pot să ajut copii care au aceeași problemă pe care o am și eu. Eu am avut parte de ajutor, de-a lungul timpului, și m-am simțit dator să dau mai departe acest sprijin. Mă bucur enorm când văd că un copil reușește să devină cineva în viață, să-și găsească un loc de muncă, e o mare realizare”, ne spune Ermin Dumitrache.

De altfel, instructorul pe educație extrașcolară este lăudat și de colegi, care spun că pune mult suflet în ceea ce face. “Ermin este un model pentru multe din generațiile de copii cu deficiențe de auz care au învățat în această școală. Și asta pentru faptul că el lucrează, este și bun la locul de muncă, faptul că nu aude nu-l împiedică să-și desfășoare activitatea la locul de muncă”, îl laudă Angela Mate, profesor la Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă “Constantin Pufan” din Timișoara și unul din cei doi interpreți autorizați din județul Timiș.

“Încercăm să-i facem pe copii să se simtă ca acasă”

Este ora de Educație Civică. Într-o clasă, șapte copii o urmăresc cu atenție pe doamna profesoară, care scrie la tablă un cuvânt, care mai apoi este dezbătut, prin limbajul semnelor, alături de micuți. Au cel mult 12 ani și sunt în clasa a V-a. Trei dintre ei nu aud deloc, iar restul au deficiențe de auz.

“Îmi place mult să lucrez cu ei pentru că sunt foarte sufletiști, au o inimă mare, se ajută între ei, plus că sunt și foarte cuminți”, ne povestește Tatiana Ostroveanu, unul din dascălii copiilor. Însă, micuții știu și să se bucure de pauze, astfel că își cer drepturile atunci când sunt ținuți un minut, două în plus la ore.

Deasupra ușii, se află o sonerie pe care aproape jumătate dintre copii nu o aud când începe pauza sau când trebuie să se întoarcă la ore. Însă, lângă ea a fost montat un fel de girofar, cu leduri și beculețe care se aprind la fiecare final sau început de oră. Astfel, nimeni nu ratează pauzele.

O parte din cei 50 de copii cu deficiențe de auz care învață la școala din Timișoara au avut parte de o copilărie grea, trăind în lumea lipsită de cuvinte. Astfel, micuții pot comunica doar prin limbaj mimico-gestual. În cazul în care îl cunosc și cei din jurul lor. Tocmai de aceea, școala din Timișoara în care învață a devenit locul în care se simt ca acasă, pentru că aici intră în contact cu alți copii care au aceeași deficiență.

“Mulți dintre copii au părinți care au, și a fost nevoie să învețe limbajul mimico-gestual și copiii, și părinții pentru a relaționa. Copiii vin cu drag la școală, sunt bucuroși să se întâlnească cu colegii, se înțeleg foarte bine între ei. Noi încercăm să-i facem să se simtă ca acasă, să le fie bine aici”, ne povestește Laura Bălăngean, directorul Centrului Școlar pentru Educație Incluzivă “Constantin Pufan” din Timișoara.

Potrivit directorului unității de învățământ, toți copiii care învață aici beneficiază de școlarizare gratuită, plus că cei din alte județe sau care locuiesc în afara Timișoarei au parte de cazare și masă gratuit, iar transportul dus-întors este decontat de stat. În plus, școlarii cu deficiențe de auz sau hipoacuzici primesc, în fiecare an, haine și rechizite. Totul cu scopul de a-i motiva să nu renunțe la școală. De altfel, și unitatea de învățământ a fost modernizată la standarde europene, cu bani de la Consiliul Județean Timiș, în ultimii ani.

“În fiecare an, copiii participă la Concursul Național pentru Surzi și de fiecare dată se întorc cu premii.


De obicei, din primele trei locuri, unul este ocupat de un copil de la școala noastră. Totodată, copiii participă și la concursuri de dans. Aceștia învață mișcările simțind vibrațiile, dar și tot repetând”, precizează Laura Bălăngean.

În Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă “Constantin Pufan” sunt înscriși, în total, 112 copii, dintre care 62 au deficiențe senzoriale multiple, cu vârste cuprinse între șase și 15 ani. În unitatea de învățământ învață copii de la clasa pregătitoare și până în clasa a VIII-a. Din păcate, în Timișoara nu există un liceu pentru surzi, la fel ca-n București sau Cluj-Napoca. Astfel, puțini sunt cei care se înscriu la un liceu de masă, iar restul nu mai continuă studiile sau urmează cursurile la profesională, la Liceul Tehnologic Special “Gheorghe Atanasiu” din Timișoara. Aici, pot învăța o meserie, precum cea de coafeză, în cazul fetelor, sau de tâmplar, pentru băieți.

“Copiii care nu aud au o inteligență bună. Din păcate, integrarea lor în societate este mai deficitară. Dar dacă sunt ajutați și ei sunt motivați, au această șansă de a termina studiile și de a-și găsi un loc de muncă. Unii mai reușesc să se angajeze”, povestește Laura Bălăngean. În prezent, în unitatea de învățământ sunt angajați șapte psihopedagogi. Toți știu limbajul semnelor.

Tot mai puțini copii cu deficiențe de auz în vestul țării

Directorul Centrului Școlar pentru Educație Incluzivă “Constantin Pufan” din Timișoara ne spune că sunt înscriși tot mai puțini copii surzi sau cu deficiențe de auz în unitatea de învățământ. Motivul? Datorită controalelor care se fac la timp și foarte eficient, micuții sunt diagnosticați tot mai devreme. Astfel, cresc și șansele lor de a auzi, datorită intervențiilor și tratamentelor la care sunt supuși.

Prin urmare, în ultimii ani, la centrul din Timișoara învață și copii cu deficiențe senzoriale multiple. Este vorba de 62 de astfel de micuți care nu aud, nu văd sau au dizabilități intelectuale. Pentru acești copii au fost create diferite cabinete care arată ca-n Occident în care beneficiază de terapii care-i ajută în procesul de recuperare, precum cel de kinetoterapie, unul multifuncțional, dar și două camere polisenzoriale, una fiind unică în România, inaugurată anul trecut.

“Pentru că a scăzut numărul copiilor cu deficiențe de auz din vestul țării, am fost nevoiți să ne readaptăm, astfel că înscriem și copii cu deficiențe senzoriale multiple. De asemenea, cu sprijinul Sense International, a fost creat și un Centru de Sprijinire în Intervenție Timpurie în școala noastre. În acest centru, copiii care sunt depistați cu risc crescut de deficiențe senzoriale la maternitățile din Timișoara sunt incluși gratuit într-un program de intervenție timpurie. Beneficiari ai centrului sunt copii cu vârste între zero și trei ani”, explică Laura Bălăngean.

Pentru acești micuți, terapia senzorială este cea care poate să facă minuni. “În camera polisenzorială stimulăm auzul, văzul folosind stimuli foarte puternici. Totodată, îi învățăm și pe părinți cum să ajute copiii, să facă diferite exerciții acasă. Mulți dintre copiii cu probleme senzoriale multiple s-au născut prematur sau cu boli genetice rare”, a detaliat Gabriela Jianu, psihopedagog la Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă “Constantin Pufan” din Timișoara.

Foto: Adi Pîclișan

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.