Patru scări din lemn, cu o lungime totală de aproape 100 de metri, reprezintă legătura cea mai scurtă dintre mai multe cătune izolate din Banat cu civilizația. Aici, oamenii nu duc grija banilor și au învățat să se gospodărească singuri.
“Un cătun uitat de vreme, nu și de oameni”. O tăbliță cu acest citat este lipită de peretele școlii din cătunul Ineleț. Aici învață patru copii, doi de clasa a III-a și doi de-a IV-a. Micuții sunt ajutați să deslușască tainele scrisului și ale cititului de o învățătoare care stă de luni până vineri în cătunul izolat din Munții Cernei. Până acum doi ani, elevii își făceau lecțiile la lumina lumânării. Asta pentru că la Ineleț nu este curent electric. Însă, în cadrul unui proiect desfășurat de o asociație, școala a fost dotată cu panouri fotovoltaice, iar sala de clasă cu patru calculatoare. De altfel, astfel de panouri fotovoltaice au fost montate și pe casele unor săteni din Ineleț, dar și în cimitirul din curtea bisericii, care să asigure necesarul de curent electric și de lumină.
Traseul, marcat cu indicatoare cu conținut religios
Satul izolat din județul Caraș-Severin pare rupt din altă lume. O lume în care ai senzația că ești mai aproape de cer, în care oamenii nu au uitat ce înseamnă bunătatea, onestitatea. O lume în care ești înconjurat de un peisaj pitoresc mirific, în care banii aproape nu au nicio valoare.
În Ineleț sunt aproximativ 100 de case răsfirate, fiecare pe câte o colină, însă doar 33 mai sunt locuite. Majoritatea localnicilor sunt bătrâni. Restul au plecat la oraș, în căutarea unei vieți mai bune. Asta pentru că la cătunul din Munții Cernei nu se poate ajunge pe vreun drum forestier. Astfel, niciun localnic nu are mașină, pentru că nu are ce să facă cu ea.
Ineleț se află la o distanță de aproximativ 20 de kilometri de Băile Herculane, din județul Caraș-Severin. Însă, legătura cea mai scurtă cu civilizația se face cu ajutorul a patru scări din lemn, prinse de un perete vertical din calcar. La aceste scări, care au o lungime de aproximativ 100 de metri, se ajunge după ce râul Cerna este trecut pe o punte tot din lemn. Urmează apoi o cărare prin pădure, “drumul” până la Ineleț fiind parcurs în aproape două ore.
Pe tot traseul, sătenii au prins pe stânci sau trunchiurile copacilor cruci sau tăblițe din lemn pe care au scris “Tatăl Nostru” sau alte rugăciuni. Sunt indicatoare cu conținut religios. “Dumnezeu să-ți ușureze drumul, călătorule cu suflet bun, să-ți aline supărarea și să-ți aducă numai fericire. Și tu ești fiul lui Dumnezeu, el este cu tine în fiecare clipă”, este inscripționat pe una dintre tăblițe.
“Nu aș pleca pentru nimic în lume din sat”
Tanti Icoana are 79 de ani. O găsim în curtea casei, în timp ce adună câteva lemne pentru a le pune pe foc. Vede câțiva turiști și imediat fața i se luminează. “Ce faceți, nebunii mei, pe aici?”, ne spune tanti Icoana în glumă. Imediat, începe să povestească cum e viața la Ineleț. “Eu nu prea cobor din sat, doar nepotul sau nora merg o dată la două, trei săptămâni la Băile Herculane, mai cumpără una-alta. În rest, mâncam ce ne dă Dumnezeu. Avem porci, găini, punem în pământ legume, cartofi. Eu nu știu cum e lumea asta. Ăștia din sat fug de aici și alții de la oraș vin și cumpără case”, povestește tanti Icoana.
Femeia din Ineleț ne spune că preotul vine doar o dată la două, trei săptămâni pentru a săvârși slujba de liturghie la biserica din sat. Poștașul nu ajunge niciodată, iar în comună nu există medic de familie.
La Ineleț se poate ajunge și fără ca sătenii să urce scările din lemn, pe o altă cărare care trece prin pădure, doar că traseul este mult mai lung, aproape dublu.
Coborâm pe această cărare și ne întâlnim, la un moment dat, cu nea’ Lazăr. Are 64 de ani, opinci realizate de un bătrân dintr-un cătun din Munții Cernei în picioare, doi desagi în spate și mâinile crăpate de la munca grea.
Nea’ Lazăr locuiește într-un sat aflat lângă Ineleț, Cracu Mare, format din trei case, alături de soția sa. Are casă și la Băile Herculane, dar nu vrea să plece de la Cracu Mare. Aici s-a născut și iubește acest loc aflat mai aproape de nori. “Mai bine mă las spânzurat, decât să mă mut la oraș. Mănânc carne de la mielul meu sau de la găina pe care o cresc în curte, fructe și legume din grădinile mele. Sunt naturale toate. N-aș pleca pentru nimic în lume din sat”, ne spune nea’ Lazăr.
Cătunele Ineleț și Cracu Mare, precum și alte 38 de sate din Munții Cernei, majoritatea părăsite, aparțin de comuna Cornereva. Cătunele au un farmec aparte, pentru că localnicii trăiesc în armonie cu natura.
