Mânăstirea Gai, lăcașul de cult de aproape 300 de ani care a...

Mânăstirea Gai, lăcașul de cult de aproape 300 de ani care a fost în trecut ÎNCHISOARE pentru femei FOTO

0
DISTRIBUIȚI

În partea nord-vestică a orașului Arad, în vecinătatea cartierului Gai, se află unul dintre cele mai reprezentative monumente arhitectonice religioase ale secolului al XVIII-lea, mănăstirea „Sfântul Simeon Stâlpnicul”, cel care s-a călugărit la vârsta de 13 ani și a petrecut patruzeci de zile de post negru în pustietatea de la poalele muntelui Telanis.

Înzestrat de Dumnezeu cu darul vindecării, Sfântul Simeon a ținut, drept mulțumire, Postul Mare în fiecare an, în rugăciuni, și se spune că mulți dintre cei care l-au căutat și-au găsit alinare și s-au însănătoșit. Cum cinstirea primită de la cei pe care i-a tămăduit i se părea prea mare, a înălțat un stâlp în vârful căruia a așezat o chilie strâmtă din care nu ieșea decât de două ori pe zi pentru a binecuvânta mulțimea care se aduna mereu în preajma sa.

În fiecare an, numeroși credincioși din Arad dar și din alte părți, care socotesc acest loc binecuvântat de Dumnezeu, se adună la vechiul lăcaș de cult pentru a lua parte la slujba din sfânta noapte a Învierii.

Lăcaș episcopal

Complexul monahal, cunoscut și sub numele de mănăstirea Gai, a fost construit între anii 1760-1762 de către episcopul sârb al Aradului Sinesie Jivanovici, pentru a fi folosit și de urmașii săi în scaunul episcopal. Pentru ridicarea lăcașului de cult, meșterul arădean Egidius Ioanovici a primit de la episcopul Sinesie 98.000 de florini de aur. Ansamblul monahal, construit în formă de U, a fost inițial sediu episcopal și reședință de vară a episcopiei. Avea o biserică pentru toți credincioșii ortodocși români și sârbi din Gai, un conac cu opt încăperi spațioase, dispuse pe două rânduri, care era reședința de vară a episcopului și făcea corp comun cu biserica, și mai multe anexe gospodărești. Extremitățile construcției, cu deschidere spre răsărit, sunt marcate de absida bisericii și de cea a unui paraclis aflat în conac.

La dorința ctitorului său, complexul a fost construit în stil baroc, impunător, cu o ornamentație bogată. Se remarcă mai ales turnul bisericii, cu cele două registre decorate cu pilaștri care au în partea superioară capiteluri ionice și corintice, și cornișa dintre ele. Deasupra pilaștrilor se înalță un acoperiș piramidal alcătuit din linii arcuite, nu prea înalt. Ușa de la intrarea în biserică, așezată în axul turnului, este mărginită de un ancadrament de piatră de formă dreptunghiulară, iar deasupra acesteia se află o fereastră cu închidere semicirculară. Și celelalte ferestre sunt încadrate cu chenare ornamentale în formă de spirală, remarcându-se decorațiile care susțin o mitră episcopală. După moartea episcopului Sinesie Jivanovici, locul de închinăciune a cunoscut o lungă perioadă de declin, care a culminat în ultima perioadă a celui de-al doilea război mondial.

Din septembrie 1944, timp de patru luni, clădirile aflate pe domeniul episcopal au fost ocupate de trupe sovietice, care au lăsat clădirile în ruină, iar reședința episcopală a fost jefuită în mod barbar. Întreagul domeniu a fost predat, în 1945, penitenciarului din Arad și o vreme a fost închisoare pentru femei acuzate de „uneltire împotriva ordinii sociale”. Ulterior, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis ca în vechiul complex monahal să se înființeze o mănăstire de maici, a urmat renovarea bisericii, iar în 1964 au început și lucrările de amenajare a conacului, pentru înființarea unui muzeu de artă bisericească, inaugurat în 1967 de Teoctist, la vremea respectivă episcop al Aradului.

Colecție de artă veche religioasă

În interiorul altarului bisericii au fost reînhumate rămășițele pământești a patru episcopi arădeni, după ce vechea catedrală, aflată pe locul actualului liceu “Moise Nicoară”, fusese demolată în 1861. Tot în altar este înmormântat și episcopul Sinesie, iar o piatră funerară însemnată cu o cruce stă deasupra mormântului ctitorului bisericii.

Masa altarului este cioplită din marmură roșie, iar la iconostasul din lemn de tei, lucrat în stil neoclasic, de o mare frumusețe erau ușile împărătești, mai ales datorită bogatei ornamentații de inspirație vegetală, în manieră rococo. Acestea pot fi văzute acum în muzeul mănăstirii. În fața iconostasului se află o veche icoană a Maicii Domnului, din vremea construirii bisericii, care a fost dăruită de locuitorii sârbi.

Biserica a fost pictată în 1767, cel mai probabil de celebrul pictor iconar Ștefan Tenețchi, în stilul Renașterii italiene târzii, cu amprenta canoanelor de rit răsăritean. Iconostasul pictat de Tenețchi a fost înlocuit cu unul nou iar pictura originală a bisericii nu se mai păstrează, aceasta fiind repictată în mai multe rânduri.

Mănăstirea Gai are o impresionantă colecție de artă veche religioasă românească de o mare valoare istorică și artistică, reprezentativă pentru această parte a țării, și de tipărituri rare bisericești, române și slavone, provenite în bună parte, datorită episcopului Sinesie, de la Episcopia Râmnicului, renumit centru tipografic din Țara Românească.

Un monument istoric unicat al Aradului

Datorită specificului baroc al bisericii, păstrat în bună parte, clădirea e considerată un unicat printre monumentele istorice ale județului și una din cele mai vechi clădiri de elită păstrate în Arad.


În 1988, în curtea complexului a fost adusă o bisericuță de lemn din Seliștea de Mureș, sat aparținător de comuna Petriș, unul dintre cele mai reprezentative monumente ale artitecturii de lemn românești de pe valea Mureșului de la mijlocul secolului al XVIII-lea, care sporește frumusețea acestui loc de închinăciune. În anii următori a mai fost ridicat un paraclis de vară și un corp de chilii și cum vechea biserică a devenit neîncăpătoare pentru credincioșii care vin aici să se închine, a fost ridicat un nou lăcaș de cult.

În 2011 a avut loc slujba târnosirii noii biserici mănăstirești, ridicată lângă vechea ctitorie, la care a participat un număr impresionant de credincioși. Intrarea în mănăstire se face pe o poartă monumentală, ea fiind în prezent un ansamblu eclectic, în care se regăsesc elemente arhitecturale romanice, gotice, renascentiste și baroce, cu un specific impus de meșterii locali. Pe întreaga suprafață a ansamblului monahal a fost amenajat un parc cu aproape o sută de specii decorative de arbori și arbuști, unele exotice.

Surse foto: crestinortodox.ro, enciclopediavirtuala.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.