La Timișoara se realizează din ce în ce mai puține prelevări de organe, iar pe listele de așteptare se află mii de pacienți care au nevoie de un rinichi, un plămân, un ficat sau o inimă nouă pentru a avea o șansă la viață.
Situație alarmantă în vestul țării, dar și în România. În ultimii ani, a scăzut drastic numărul prelevărilor de organe, și asta pentru că această intervenție medicală care demonstrează că există viață după moarte este prea puțin promovată. În aceste condiții, nu puține sunt familiile care atunci când află că o persoană dragă este în moarte cerebrală, refuză prelevarea de organe, care ar putea fi salvatoare pentru alți români.
Dan Ilincariu, coordonatorul Centrului Regional de Transplant din Timișoara și asistent medical pe Secția de Anestezie și Terapie Intensivă de la spitalul județean, ne-a declarat că, în acest an, a fost realizată o singură prelevare de organe.
“Am realizat o singură prelevare de organe. A fost o doamnă din județul Arad, de 40 de ani, care a suferit un anevrism cerebral rupt. S-au prelevat doar rinichii, pentru că dânsa a stat o perioadă mai lungă în comă profundă și restul organelor nu funcționau tocmai bine”, a precizat Dan Ilincariu. Rinichii au ajuns la doi români care se aflau pe listele de așteptare pentru a primi un organ, fiind diagnosticați cu afecțiuni grave.
Statistică îngrijorătoare
Coordonatorul Centrului Regional de Transplant din Timișoara povestește că, în total, în primele trei luni ale acestui an, au intrat patru persoane în programul național de transplant. “Am mai avut încă trei persoane care au intrat în programul național, dar doar una a putut fi declarată în moarte cerebrală, restul nu îndeplineau criteriile, deci nu erau în moarte cerebrală efectiv. La acea persoană declarată în moarte cerebrală, familia a refuzat prelevarea de organe”, explică Dan Ilincariu.
Dacă în 2012 și 2013, la Spitalul Județean Timișoara au fost realizate aproape 20 de prelevări de organe pe an, numărul lor a tot scăzut în perioada următoare. Astfel, în anul 2015 au fost realizate șapte astfel de intervenții, iar în 2016 – nouă.
“Oricum, am constatat o scădere a numărului de prelevări și situația e la nivel național.
În ultima perioadă au fost destul de multe discuții referitoare la centrul de transplant pulmonar, cred că și acesta este unul dintre motive. Probabil că și mediatizarea a fost mai redusă. A fost o perioadă în care transplantul reprezenta o știre, să zic așa, pe toate canalele apărea știre despre asta, practic s-a promovat, după care n-a mai fost atât de mare interesul. Probabil că este o combinație de mai mulți factori care au dus la scăderea numărului de prelevări de organe”, consideră Dan Ilincariu.
Organele pot fi recoltate de la donatori vii sau de la donatori aflați în moarte cerebrală. În cazul celor aflați în moarte cerebrală, legea din România prevede că prelevarea de organe, țesuturi și celule se face numai cu consimțământul scris al cel puțin unuia dintre membrii majori ai familiei sau al rudelor.
Prelevarea se poate face fără consimțământul membrilor familiei dacă, în timpul vieții, persoana decedată și-a exprimat deja opțiunea în favoarea donării, printr-un act notarial și înscrierea în Registrul național al donatorilor de organe, țesuturi și celule.
Sute de pacienți din vestul țării așteaptă un organ sănătos
În Regiunea Vest, pe listele de așteptare sunt aproximativ 700 de persoane care au nevoie de un rinichi sănătos pentru a trăi, majoritatea suferind de insuficiență renală. Alte câteva zeci de bolnavi din vestul țării așteaptă o inimă nouă, un plămân, un pancreas sau un ficat.
Potrivit unor statistici făcute publice de Agenția Națională de Transplant, la nivel național sunt aproximativ 3.000 de persoane pe lista de așteptare pentru transplant renal, aproape 60 au nevoie de o inimă și aproximativ 400 sunt pe lista de așteptare pentru un transplant hepatic. De asemenea, alte câteva sute sunt trecuți pe liste pentru un transplant tisular și medular.
La Timișoara se realizează doar transplant de celule stem, la Spitalul de Copii “Louis Țurcanu”, și transplant de os, la spitalul militar. Restul organelor sunt prelevate la Timișoara, dar sunt transplantate în centrele medicale din Iași, Târgu Mureș, Cluj-Napoca sau București, pentru că nicio unitate medicală din oraș nu este acreditată pentru efectuarea unor astfel de intervenții.
Operații de transplant renal s-au realizat la Spitalul Județean Timișoara în jurul anilor ’80, însă centrul a fost închis în perioada comunistă, pentru că au existat nemulțumiri că rinichii erau prelevați și de la persoane aflate în moarte cerebrală. Centrul de Transplant Renal a fost redeschis în anul 1994 și a funcționat până în anul 2006, iar în această perioadă s-au realizat 50 de operații.
Conducerea Spitalului Județean Timișoara dă asigurări că, în cel mult doi ani, Centrul de Transplant Renal va fi redeschis, asta după ce Consiliul Județean Timiș a alocat aproximativ un milion de euro pentru renovarea blocurilor operatorii, și nu numai, în care astfel de intervenții vor avea loc. Urmează și depunerea documentelor necesare în vederea obținerii acreditării.
