Satul de aur și Lacul de Argint. Vezi ce locuri pline de LEGENDE poți vizita pe malul sârbesc al Dunării FOTO

La doar câțiva kilometri în sudul Dunării, în locul în care râul Pek își varsă apele în bătrânul fluviu și nu departe de poalele Carpaților, se află micuța și pitoreasca localitate Veliko Gradiste, un orășel cochet care, la începutul lunii mai, inaugurează în mod oficial bogate și diverse oferte turistice.

Cum cei mai mulți vizitatori străini sunt din România, primarul orașului, Dragan Milic, și reprezentanți ai organizației turistice Veliko Gradiste, însoțiți de ansamblul „Vlastimir Pavlovic Carevac”, s-au aflat zilele trecute la Timișoara, pentru a promova posibilitățile de destindere oferite de orășelul sârbesc și de împrejurimile acestuia, cu muzică și dansuri tradiționale și câteva specialități gastronomice specifice locului.

Istorie și legendă

Așezarea, la care se ajunge traversând Dunărea cu bacul, este străveche, iar de-a lungul veacurilor s-au suprapus aici mai multe straturi de cultură și legende faimoase s-au păstrat până astăzi în amintirea localnicilor. Se spune că prin aceste locuri ar fi trecut chiar și argonauții plecați în căutarea lânii de aur.

Romanii au construit aici castrul Pincum, un important loc de popas pe drumul imperial roman din Moesia Superioară care lega Roma de Porolissum, prin Lederata și Tibiscum. Situl arheologic de la Lederata, aflat nu departe de oraș, este, la rândul lui, o mărturie despre locuirea succesivă în zonă a celților, avarilor și slavilor. Se pot vizita, de asemenea, cetatea medievală Ram, construită din porunca sultanului Baiazid al II-lea, care fusese impresionat de minunata priveliște pe care a descoperit-o aici, ruinele unei băi turcești (hamam), una din puținele păstrate în Balcani, care, spre deosebire de cea din Timișoara, nu a fost îngropată în pământ, și un caravanserai foarte bine conservat.

În împrejurimi există mai multe mănăstiri, printre care cea de la Nimnik, ridicată spre sfârșitul secolului al XIV-lea și restaurată în secolul al XIX-lea în timpul domniei lui Milos Obrenovic. Legenda spune că numele complexului monahal se trage de la o fată de origine vlahă, care, întrebată de turci dacă în mănăstire se ascund tâlhari, a răspuns că nu știe („niscu nimnik”) și a fost imediat omorâtă. Atunci când a fost găsită, în jurul capului ei se vedea strălucind o aureolă albăstruie, iar boii înhămați la căruța în care i-a fost așezat trupul s-au îndreptat direct spre mănăstire. A fost înmormântată în curtea bisericii, iar după un timp, deaspra mormântului ei a fost contruită o capelă.

Nu departe de mănăstire, la poalele unui deal acoprit cu păduri dese, se află și o apă despre care se spune că are puteri tămăduitoare și este închinată Sfântului Petka Trnova, fiind un loc de pelerinaj în ziua de 8 august. După credința populară, în apropiere se află și locul în care zânele au întâlniri tainice, pentru a dansa „kolo”.

Kusice, aflat la confluența râului Pek cu Dunărea, este supranumit „satul de aur”, datorită metalului prețios aflat aici, care nu poate fi însă exploatat decât în cantități foarte mici, cu mijloace tradiționale. Localitatea mai este însă renumită pentru marea varietate de flori, mierea excelentă care se găsește aici și preparatele tradiționale de pește. Dealul Gorica, care are o înălțime de aproape 300 de metri, oferă condiții excelente pentru zborul cu parapanta, datorită vânturilor frecvente și puternice care se fac simțite în zonă.

Un orășel pitoresc, cu urme de culturi străvechi

Orășelul păstrează și acum un vechi bazar din vremea stăpânirii turcești iar centrul orașului, cu clădiri vechi, pline de istorie, Piața Grâului cu clădirea primăriei, biserica Sfântului Arhanghel Gavriil, parcul secular cu monumente istorice, esplanada care leagă orașul de Lacul de Argint, aflat la doi kilometri depărtare de oraș, cu pădurile de salcâm alb, portul în care opresc toate navele care leagă Viena de Marea Neagră, muzeul de istorie al orașului care adăpostește peste 1.500 de obiecte care reconstituie istoria regiunii, din epoca pietrei până în secolul trecut, sunt tot atâtea puncte de atracție. Localnicii susțin că așezarea și împrejurimile sale sunt „o sărbătoare pentru ochi, un balsam pentru suflet și o fabrică de sănătate”.

Lacul de Argint

Din mai până în septembrie, programul de agrement este deosebit de variat și, deopotrivă de atractiv. Lacul de Argint, unul dintre cele mai mari din Serbia, are o lungime de 14 kilometri iar numele i se trage de la culoarea argintie a reflexiilor apei, filtrate de solul nisipos. Pe malurile sale s-a dezvoltat o adevărată stațiune turistică, cu pensiuni, hoteluri, spații pentru conferințe, camping și restaurante, plaje cu posibilitatea practicării unor sporturi nautice și acvatice, terenuri de sport. În viitorul apropiat, se are în vedere și amenajarea unui mic aeroport, pentru avioane de mici dimensiuni.

Atât pe lac cât și pe Dunăre se pot face plimbări cu barca, iar amatorii de pescuit pot spera la capturi impresionante, căci aici a fost prins un crap de 45 de kilograme, evenimentul fiind consemnat și în cartea recordurilor. Bucătăria tradițională sârbască își așteaptă oaspeții cu specialități specifice locului, precum ciorba de pește, iar soiul de fasole cultivat aici, caracteristic zonei, este prilej pentru un adevărat festival la care se întrec zeci de concurenți. Se organizează, deopotrivă, seri de poezie cu invitați din România sau spectacole folclorice cu cele mai frumoase dansuri tradiționale din Serbia. În acest an, sezonul estival începe în 28 aprilie, cu un festival muzical care durează până în 1 mai, și la care sunt așteptați mii de turiști, inclusiv din România.