INTERVIU Zoltan Andras, solistul formaţiei Sarmalele Reci: „Industria muzicală românească e flască“...

INTERVIU Zoltan Andras, solistul formaţiei Sarmalele Reci: „Industria muzicală românească e flască“ VIDEO

0
DISTRIBUIȚI
Formaţia Sramalele Reci a susţinut două concerte la Timişoara

Sarmalele Reci, trupa care a strălucit dintotdeauna în sărăcăcioasa scenă pop – rock autohtonă mai ales prin versurile lor inspirate, a susţinut două concerte la sfârşitul săptămânii trecute la Timişoara, ambele cântări desfăşurate în Manufactura fiind apreciate aşa cum se cuvine de un public care „gustă“ din plin muzica formaţiei care are la activ opt materiale discografice.

Primul lor concert a avut loc sâmbătă seara şi a fost unul „surpriză“, căci iniţial formaţia condusă de Zoltan Andras ar fi trebuit să susţină recitalul într-un club din Arad. Duminică seara, în faţa unui public cât se poate de dedicat, Zoltán András şi băieţii care alcătuiesc „gaşca“ Sarmalele Reci au repurtat un succes deosebit cu aceleaşi coordonate cu care ne-au obişnuit de-a lungul vremurilor: texte teribil de inspirate completate cu instrumentaţii rock – ska – punk. Din „meniul“ serii nu au lipsit „evergreen-uri“  ca „Violeta“ (Violeta duce găleata la gunoi/ Mândră-n minijupul ei turcesc / Când se-apleacă peste pubela de gunoi/ Gâturile toate se lungesc), „Prostia la putere“ (Nu ştiu cum s-a întâmplat/Prin ce fenomen ciudat / Că puterea-i plină de putori), „Blues- ul băiatului sărac” (Usor e să te crezi rebel/când schimbi Oltcitul pe Opel/şi taică-tu îţi dă parai …/Eu am cravată, tu ce n-ai?) sau piese incluse pe cel mai recent material discografic al băieţilor, „Haos.ro”.

După două bis-uri şi o sesiune de autografe şi poze, solistul formaţiei ne-a acordat un interviu, în care ne-a povestit despre mesajul celor de la Sarmalele Reci şi despre „flasca“ industrie muzicală românească….

– Care este motivul pentru care Sarmalele Reci cântă atât de rar în Timişoara?
– Noi am veni mult mai des, venim ori de câte ori suntem chemaţi şi bineînţeles când avem condiţiile tehnice necesare de a cânta. Ne dorim să venim mai des dar nu depinde numai de noi.

– Cum crezi că este promovată cultura românească în străinătate?
– Dintotdeauna am avut sentimentul că în zona asta a noastră, e un soi de rezervaţie culturală. Un fel de rezervaţie naturală, cu garduri mai mult sau mai puţin imaginare. Gardurile astea nu lasă să circule lucrurile bune dinspre est sau vest şi din această cauză trupele româneşti nu pot intra într-un circuit european. Ar fi posibil dacă am avea mai multă inteligenţie, ca să zic aşa. Noi am cântat afară şi am avut oameni care ne-au apreciat chiar dacă nu ştiau româneşte. Aşa cum sunt actori sau artişti plastici care merg în alte ţări prin programe culturale, trebuie să existe şi trupe de muzică. Ar putea fi mult mai intensă această circulaţie a avalorilor. Pentru asta, trebuie să existe o societate care să promoveze adevăratele valori.

– Cum arată industria muzicală românească la ora actuală?
– Nu prea există. Industria muzicală românească e flască. A existat în anii ’90 o mişcare autentică care punea accent pe trupele cu mesaj. A fost o vreme în care televiziunea a făcut producţie muzicală. De o vreme, televiziunile au înlocuit lucrurile valoroase cu false valori. Cu talk-show-uri unde vin tot felul de aşa zişi analişti. Sau cu caricaturi de emisiuni muzicale de genul X Factor, Românii au talent sau Vocea României. Emisiuni care sunt false, ele nu se bazhează pe un lucru viu. Solistul cântă frumos, dar tot ce este înainte şi după este fals, este artificial.


E ca un film cu scenariu şi mesaj. În care tu crezi că cineva s-a urcat pe un munte, dar de fapt era un cascador în rolul acela. La fel de fals este tot ce este în aceste emisiuni. Nu există industrie fiindcă nu sunt cumpărători. Singurul lucru care se câştigă la aceste emisiuni este momentul când dai mesaje să susţii un concurent. Cei care fac concursul au un contract cu o firmă de telefonie şi aşa se câştigă bani. N-are nicio legătură cu industria muzicală. Mai sunt şi alte aspecte, ar trebui să existe şi presă muzicală şi case de discuri şi manageri. Ar trebui să existe presă care să scrie despre cum a cântat cineva, nu despre cum a fost îmbrăcat…

– A fost o vreme când trupele româneşti aveau atitudine şi mesaj. Astăzi mai există aşa ceva?
– Mesajul este foarte important. Noi nu vrem să facem compromisuri. Desigur, poţi cânta despre dragoste, despre o vacanţă sau altceva. Dar dincolo de asta, este mesajul…care la noi este despre lumea în care trăim. Cu bune şi rele. În mod normal pe scena rock nu poţi exista fără mesaj. Au existat şi există trupe de atitudine cum ar fi Sex Pistols, The Police, U2, The Cure sau Kispál és a Borz. Acestea nu ar fi existat fără mesaj, dacă nu ar avea versuri cu sens. Poezia trăieşte în sufletul omului în mod inconştient. Omul trăieşte artistic doar că nu ştie. Tu ca artist trebuie să-l faci să descopere că e o fiinţă culturală, nu numai naturală. Trebuie să ai mesaj mai bun decât „mă iubeşti, te iubesc, m-ai înşelat, ce maşină tare am”. Trebuie să exprimi conţinut.

– De ce cântaţi doar în limba română?
– Nu vrem să cântăm în limba engleză. Poate dacă ne-am muta într-o altă ţară şi are veni un producător celebru să ne ceară să facem acest lucru, am face-o. Dar, altfel…Ce rost ar avea? Am face aceeaşi confuzie care o face tânara care merge la un concurs de talente din ţara noastră. Acolo e un compromis, mulţi merg la asemenea concursuri doar ca să fie mai bine vânduţi la evenimente private…

– Ce rol au părinţii în educaţia muzicală a unui copil?
– Părinţii ar trebui să le ofere celor mici lucruri valoroase muzicale. Aşa, copii ajung să aprecieze şi Led Zeppelin şi Muse. În aşa fel, copilul va şti să asculte lucruri bune. Recent am avut un drum lung de făcut cu maşina în ţară. Băiatul meu mi-a cerut să îi pun să asculte în maşină un concert de Bartok Bela. Un concert greu de ascultat. Dar el a simţit nevoia să îl asculte. De la vârsta de trei ani l-am ajutat să înţeleagă că există muzică diversă. Eu asta sper de la oameni, că vor şti să le ofere un drum bun pentru viaţa copiilor.

– Cel mai recent album al vostru a apărut în 2012. Când ne putem aştepta la un nou album semnat Sarmalale Reci?
– Nouă ne place foarte mult albumul Haos.ro şi sincer….de la discul ăsta am rămas cumva între şinele unui tren. Nu am mai scos nimic nou, dar nu vrem să facem ca alţi colegi de breaslă, care fac cinci albume de cântece de dragoste. Nu vrem să facem compromisuri. După cel mai recent album al nostru am rămas cu un sentiment destul de neplăcut. Piaţa de CD-uri a slăbit foarte tare. Cumpărătorul de CD-uri în ţara noastră e foarte rar. Eu nu cred în albumele MP3. Să vinzi o colecţie de cântece cu piese numerotate şi pe care mai apoi să le vinzi cu 99 de cenţi bucata..Nu e un model pentru noi. Nu vrem să facem afaceri cu muzică. Atunci când am fost inspiraţi, am scos album. Avem destule piese, în momentul acesta la concerte nu apucăm să cântăm nici măcar o treime din cântecele noastre. Întrebarea asta cu albumul nou, o lăsăm deschisă. Dacă peste o lună ne vine ideea …lansăm. Oricum, vom face acest lucru numai când avem acel impuls. Că e valabil, ceea ce cântăm. Mă uit la ce fac alţii pe scena muzicală românească. Multe trupe urcă pe scenă fără niciun mesaj. Am cântat pe la festivaluri alături de trupe noi. I-am ascultat, vreo două trei minute ş-atât. Nu ştim ce vor să spună. Dacă sunt fericiţi sau nu, dacă sunt ironici sau nu. Avem piese noi la sertar, dar nu aş vrea să facem avortoni. Aşa că, vom scoate ceva nou, când vom simţi că e cazul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.