Nevăzătorul care a văzut lumina muzicii: POVESTEA lui Robert Benedek, organizatorul de...

Nevăzătorul care a văzut lumina muzicii: POVESTEA lui Robert Benedek, organizatorul de concerte din Timişoara

0
DISTRIBUIȚI

Născut în 28 martie 1974, la Braşov, Robert Benedek este un organizator de concerte cunoscut în breasla „underground“ din România, prin „mâinile“ sale derulându-se în ultimii ani o serie de concerte rock, jazz sau blues din întreaga ţară. În ciuda faptului că este nevăzător, Robert a reuşit să treacă peste nenumărate obstacole şi începând din 2015, de când s-a mutat în oraşul nostru a organizat o serie de concerte.

„Muzica mi-a plăcut foarte mult de mic copil. Am stat câteva luni în Suedia şi când am revenit în ţară, în 2011 am înfiinţat un post de radio online, nemulţumit de faptul că la noi în ţară se asculta numai muzică dance. Aşa s-a născut Romanian Rock Radio, pe care l-am lansat  în 15 ianuarie 2011. Fiindcă am vrut să difuzez şi muzică românească, am luat legătura cu artişti autohtoni şi aşa am ajuns să organizez şi concerte. Primul concert pe care l-am organizat a fost cu Aura, după care încet- încet am devenit booking agent. Nu m-am pregătit deloc pentru meseria asta, am intrat în miez direct şi cu timpul mi-am făcut cunoştinţe şi aşa am devenit organizator de concerte“, spune Robert Benedek.

„Trupele străine nu au aşa multe pretenţii ca unele trupe româneşti“

Mutarea lui Robert Benedek la Timişoara a avut loc în 2015, în anul în care în oraşul nostru a avut loc prima ediţie a Revolution Festival. Deşi printre evenimentele pe care le realizează se numără şi concerte cu trupe locale şi autohtone, părerea lui este că formaţiile din străinătate sunt mai puţin pretenţioase decât unele trupe de la noi şi ca şi o consecinţă, „e mai uşor de lucrat cu artişti străini“.

„În Timişoara m-a adus Revoluţia. Cea muzicală, desigur, căci am fost rugat să aduc câteva trupe la prima ediţie a Revolution Festival. Am venit aici, am cunoscut-o pe Robyn Grozoni (n.n. – componentă a trupei timişorene Grave For Sale, una dintre cele mai inedite prezenţe pe scena muzicală românească, ea fiind născută în Canada), şi m-am stabilit aici. Trupele străine nu au aşa multe pretenţii ca unele trupe româneşti. Nu vreau să generalizez, căci există multe formaţii faine şi-n ţara noastră, dar….Străinii îşi doresc mult să cânte. Unele trupe locale sau naţionale au pretenţii de sunet. Sau…alţii vor să cânte numai pe stadioane. Cel mai adesea, muzicienii de dincolo sunt mai modeşti. Nu cer preţuri exorbitante şi totul se negocează. De exemplu, într-un club de o sută de oameni nu poţi cere o sumă mai mare decât posibilităţile de la faţa locului. . Unii artişti români vor să cânte pe sume fixe, dar nu se poate ca unul să câştige şi alţii să piardă. Desigur, există nume autohtone care nu se pretează la asemenea obiceiuri“, spune Robert Benedek.

„Ministerul Culturii ar trebui să accepte faptul că rock-ul e o cultură“

Începând de anul trecut, Robert a devenit booking – manager la clubul Manufactura, iar recent a devenit şi „owner“-ul acestui loc.


Printre cele mai impresionante concerte susţinute în acest loc a fost recitalul polonezilor de la The Freeborn Brothers (n-n- – trupă care va susţine un recital şi în cadrul festivalului Rock la Mureş de la Periam – Port), iar în ceea ce priveşte industria muzicală românească, Robert e de părere că aceasta lipseşte cu desăvârşire.

„Sunt un pic dezamăgit de publicul din Timişoara fiindcă am constatat că sunt puţini oameni care merg la concerte. Mai avem de muncă la capitolul educaţie muzicală. Desigur, când vine Andra, Voltaj sau Vama se umple. Dar atunci când aduci o formaţie nouă şi interesantă vin puţini oameni, de ordinul zecilor. Există şi nume în undergorund care adună lume, cum ar fi Bucovina. Industria muzicala din România nu există. Şi asta pentru că atunci când la un post de radio se ascultă aceleaşi 60 de piese timp de trei luni, e….grav. Industria muzicală trebuie să vândă. O trupă care adună 4.000 de oameni la un concert gratuit… nu vinde. Noi suntem dance nation. Mai e o problemă, niciun festival din România nu caută headlineri români. La sârbi sau la unguri, de exemplu, sunt multe formaţii care reuşesc să vândă. Publicul ar trebui să fie educat. Ar trebui să avem un sistem educaţional propice. Ministerul Culturii ar trebui să accepte faptul că rock-ul e o cultură. Nu ar trebui să existe oraşe mici unde nu se întâmplă nimic pe tărâmul rock, jazz, blues. Fiecare oraş micuţ ar trebui să aducă din când în când asemenea evenimente“, spune Robert.

„Pentru a deveni cunoscut trebuie să fii onest“

Deşi nu s-a pregătit în niciun fel pentru a fi organizator de concerte, Robert a reuşit să devină un nume cât se poate de cunoscut în „felia“ underground din România, iar unul din secretele „meseriei“ este faptul de a fi onest.

„Normal că ar trebui să faci o şcoală pentru a deveni un booking agent. Eu nu am făcut aşa ceva. Am dezvoltat în timp nişte relaţii, dar pentru a deveni cunoscut trebuie să fii onest. Eu am lucrat cu sute de trupe şi nimeni nu are o vorbă rea despre mine. Pentru că, atunci când concertul iese prost împărţim pierderile. Şi când câştigăm, la fel. Am avut şi gherle. Am avut un concert la Sala Patria din Braşov cu Alex Harding, Peter Sarik şi Luiza Zan. Am avut 60 de oameni şi aveam nevoie de 400. Recent, în Timişoara am adus trupa Irfan la clubul Daos, unde iarăşi nu a venit lumea. Ce te face să mergi mai departe după asemenea eşecuri? Pâi, microbul ăsta… muzica. Pentru mine, nu contează foarte mult banul. E mai important să ai challenge, să faci ceva cu plăcere. Oamenii sunt diferiţi şi nu toată lumea te tratează la fel. Eu mi-am depăşit condiţia de nevăzător, dar nu am avut probleme cu oamenii din această cauză. Bine, poate am mai dat cu capul de stâlp sau mi-am spart ochelarii, dar astea nu se pun“, ne-a mărturisit Robert.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.