Localitate componentă a Caransebeșului, Jupa este o veche așezare romană din Banat, numită în antichitate Tibiscum, din care s-au păstrat importante vestigii, iar altele așteaptă să iasă la iveală. Chiar pe malul râului Timiș, în locul numit Câmpul lui Corneanu, a fost descoperită o villa rustica, iar la Jupa se găsea castrul roman pentru trupe auxiliare de la Tibiscum, construit în anul 106 d. Ch., la sfârșitul celui de-al doilea război daco-roman.
O primă semnalare a unui monument provenit de la Tibiscum a fost făcută de contele Luigi Ferdinando Marsigli, la sfârșitul secolului al XVII-lea, în perioada petrecută în zona dunăreană, când a realizat o amplă documentare a acesteia și a Banatului, adunând un vast material științific publicat în cinci tomuri ale lucrării “Danubius Pannonico-Mysicus”. Cercetări de teren au fost începute în anii interbelici, pe locul în care mai multe monumente erau vizibile cu ochiul liber și s-au extins de-a lungul anilor.
Cele mai importante vestigii romane din Banat
Inițial o așezare dacică, dar cu urme de locuire din îndepărtate timpuri preistorice, Tibiscum se afla chiar la ieșirea râului Timiș din munți, la confluența cu râul Bistra, și s-a bucurat de o atenție deosebită din partea administrației romane imediat după cucerirea Daciei, deoarece se afla la intersecția unor importante drumuri imperiale și avea, de asemenea, rolul de a apăra provincia împotriva atacurilor întreprinse de sarmații iazygi, mai ales Colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa, noua capitală a provinciei. Aici a fost construit un castru auxiliar, întărit inițial cu palisadă și val de pământ iar mai apoi cu un zid de piatră.
Cu timpul, castrul s-a extins, pentru a adăposti noile cohorte aduse aici din diferite provincii ale imperiului. Castrul mare, care avea dimensiunile de aproximativ 250 x 75 metri, se întindea pe o suprafață de aproape cinci hectare dar vestigii arheologice se găsesc acum pe nu mai puțin de 27 de hectare.
Ridicat la rangul de „municipium” probabil în vremea împăratului Septimius Severus, Tibiscum este menționat ca atare la mijlocul secolului al III-lea, în anii de domnie ai împăratului Gallienus și a fost unul din cele mai importante orașe din provincia Dacia. Castrul a fost folosit și în primele secole care au urmat stăpânirii romane, așa cum atestă urmele arheologice de după retragerea aureliană, iar astăzi este considerat un vestigiu arheologic de importanță națională.
Castrul și așezarea civilă
Descoperirile arheologice au scos la iveală construcții importante atât din castrul roman cât și din așezarea civilă dar deși la Tibiscum s-au făcut cercetări mult mai ample în comparație cu alte situri arheologice, doar o mică parte din vestigiile existente au fost scoase la lumină.
În apropierea castrului au existat ateliere de olărie și fierărie ale armatei iar cu timpul, familiile soldaților care s-au stabilit aici au întemeiat, de-a lungul râului Timiș, o așezare civilă, chiar în vecinătatea castrului. Descoperirile făcute atestă existența unui puternic centru meșteșugăresc, unde lucrau fierari, dulgheri, zidari, tăbăcari și olari, dar cea mai spectaculoasă descoperire este un atelier de sticlărie care producea diferite podoabe, mai ales mărgele de diferite culori. Nu lipseau nici atelierele de prelucrare a bronzului, de la piese militare până la podoabe și fibule, iar amforele din zona mediteraneană și ceramica de lux cunoscută sub numele de „terra sigillata” atestă un comerț intens cu îndepărtate provincii ale imperiului.
Recent a fost descoperit un templu închinat zeului Apollo și există indicii cu privire la existența unor temple închinate și altor zei ai romanilor și nu numai.
În timpul săpăturilor efectuate anul trecut, a ieșit la iveală un mic templu de tip galo-roman care indică un cult pentru forțele care generau schimbările din natură.
Surse foto: wikipedia, expressdebanat.ro, archaeologynewsnetwork.blogspot.ro, ghidvideoturistic.ro
