ISTORIE Când fotbalul mic crește mare: Unirea Tomnatic, prima echipă rurală din...

ISTORIE Când fotbalul mic crește mare: Unirea Tomnatic, prima echipă rurală din fotbalul românesc ajunsă în divizia secundă FOTO

0
DISTRIBUIȚI

În perioada comunismului, localitățile din zonele de câmpie, acolo unde agricultura prospera datorită solurilor fertile, erau văzute ca niște mine de aur și tratate ca atare. Vestul țării nu avea cum să facă excepție.

Nu a fost nevoie de mult timp până când, grație importanței agricole, multe comune timișene să devină privilegiate. Interesele și pasiunile persoanelor care se aflau în fruntea CAP-urilor, a IAS-urilor, fie a liderilor peceriști locali dictau, fără îndoială, agenda comunității din care făceau parte.

Au fost elemente care au dus, pe parcursul a câtorva ani din era comunistă a României, la ascensiunea fotbalistică a localității timișene Tomnatic – o comună din vestul județului Timiș, situată pe DN6, între Timișoara și Sânnicolau Mare, la 14 km de cel mai vestic oraș al țării -, intitulată „Miracolul de la Tomnatic”. Și da, a fost o premieră pentru fotbalul autohton, întrucât timișenii au devenit în 1975 prima echipă dintr-un sat din România care a promovat în eșalonul secund al fotbalului românesc.

„Rămânea doar popa în sat”

În Tomnatic, fotbalul organizat, la nivel de asociație sportivă, s-a desprins din cel jucat pe străzile prăfuite în 1957, an de grație pentru sportul rege din vestul județului Timiș, întrucât în același ani vecinii de la vest înființau la rândul lor Unirea, la Sânnicolau Mare. Astfel că a început și o mare rivalitate între cele două echipe de fotbal tize, una în alb-roșu, cealaltă în alb-albastru.

Fructele și legumele din micuța așezare timișeană, care creșteau din abundență, erau la fel de căutate precum Turnul Eiffel și Muzeul Luvru pentru turiștii care vizitează capitala Franței. Avioanele de transport făceau, practic, raiduri săptămânale pentru a prelua roadele oferite de cernoziomurile din apropierea așezării văzute ca un corn al abundenței. Invitată în 1969 – atunci când deja-i era răspândită faima bogăției printre satele românești – la un turneu final de fotbal în București, timișenii au bifat performanța de a se plasa pe locul doi. A fost embrionul care a dat naștere unui gând, apoi unui proiect.

Tomnaticul a „ars” repede etapele numite „Promoție”, „Județ”, iar mai apoi Divizia „D” și a promovat an de an, până în „C”, acolo unde bătălia era mult mai acerbă, iar fotbalul se juca la un alt nivel. Gruparea care venea din așezarea ce era considerată la un moment dat cel mai mare sat „francez” din România – colonizat la început cu locuitori din zona Alsacia-Lorena, germanizați pe parcursul timpului – trebuia să se lupte pentru un loc pe a doua scenă fotbalistică din România cu echipe venite din orașe precum Bocșa, Petroșani, Jimbolia, dar și Sânnicolau Mare.

Pentru toate reușitele trebuia să existe și un cap, un lider care să le asigure sportivilor condițiile de trai, de antrenament și de muncă necesare. Pentru Tomnatic a fost Pavel Iatan, pe atunci șeful contabil al CAP-ului și IAS-ului, totodată președintele Asociației Sportive Tomnatic. Susținut de Petre Feneși, președintele CAP-ului, care ulterior a dat numele actualului stadion pe care joacă Unirea Tomnatic, bănățenii au adus jucători de la Craiova și București, totul pentru un singur vis, acela de a deveni prima echipă sătească din România promovată în Divizia „B”.

Mărire și decădere

Au urmat meciuri încinse, în care tribuna stadionului „Petre Feneși” – la care un microbist nu poate să nu adulmece aer de fotbal britanic atunci când o privește, semănând mult cu una dintre tribunele stadionului Craven Cottage, pe care evolueză FC Fulham -, era plină până la refuz, pe lângă ceilalți spectatori care priveau ascensiunea Tomnaticului din picioare, dimprejurul stadionului. Fără îndoială, întâlnirile favorite erau cele cu Unirea din Sânnicolau Mare.„Când se juca la Tomnatic, aveai impresia că se golea Sânnicolau Mare. Când era invers, chiar credeai că pleca toată lumea din Tomnatic. Doar popa rămânea în sat. Pe drumul dintre cele două localități erau sute de oameni cu biciclete, căruțe, tractoare sau alte autovehicule”, a povestit, aducându-și aminte cu plăcere, unul dintre martorii pe viu a încleștărilor Uniriilor.

Au încercat marea cu sarea și au reușit promovarea. Se spune că orice minune ține doar trei zile, iar pentru Tomnatic miracolul a fost trecător, întrucât echipa sătească a putut să se bucure timp de doar un sezon de aerul tăios al fotbalului mare din România, revenind în cea de-a treia ligă, inclusiv la duelurile cu rivala din Sânnicolau Mare. Nucleul de jucători cu care s-a reușit promovarea, format din localnici, a rămas până în anii ’90 la Tomnatic, gruparea timișeană devenind printre tradiționalele Diviziei „C”.

După căderea regimului communist a venit și declinul fotbalului în sat. Pentru că odată cu interesul față de fotbal s-a disipat și susținerea financiară, Unirea a căzut, treptat, în eșaloanele inferioare. În urmă cu mai bine de zece ani, în sezonul 2005-2006, alb-roșii terminau pe poziția de vicecampioni în Promoție, ultimul eșalon fotbalistic al țării, iar tinerii care auzeau de poveștile din urmă cu zeci de ani nu puteau să-și imagineze că Divizia „B” și Unirea Tomnatic au putut exista, vreodată, în același context.

Din nou în urcare

Ambițiile liderilor localnici au renăscut odată cu sezonul ce tocmai s-a încheiat. Echipa de fotbal din așezarea care între timp a devenit comună se pregătește ca în 2017 să aniverseze 60 de ani de la înființare, întâmpinați cu o promovare en-fanfare în Liga a IV-a, acolo unde o va aștepta noi dueluri, însă niciodată pe măsura celor din anii perioada ’70-’80, cu Sânnicolau Mare sau cu cealaltă rivală locală, Pobeda Dudeștii Vechi.

Ținta a fost precisă odată cu startul sezonului 2016-2017. Beneficiind de susținere din partea autorităților locale, conducerea clubului a început să curteze jucători a căror nume au avut ecou mai ales în Liga a II-a. Astfel că la Tomnatic au ajuns fotbaliști precum Marius Postolache, ce a evoluat în „B” la Sânnicolau Mare, de unde s-a transferat la Rapid București, ca mai apoi să facă parte din „Gașca nebună” a Sportului Studențesc din Regie. Printre numele cu experiențe în eșaloanele superioare, venite la Tomnatic, se numără Alexandru Vlăduți, ce a avut apariții în Liga a II-a pentru CSM Râmnicu Vâlcea, Minerul Lupeni sau Pandurii II Târgu Jiu, fiind cooptat în sezonul 2009-2010 în Liga I, la prima echipă a gorjenilor. Tot la acest capitol s-a încadrat și transferul lui Florian Ardelean, fost component al UTA-ei Arad (L2), Juventus București (L3) sau Mama Mia Becicherecu Mic.

Alături de alți jucători de nivelul Ligii a IV-a, având pe bancă în turul campionatului pe unul dintre cei mai longevivi jucători din „D”, pe Toma Stoianov, care a activat ca și fotbalist la cele două Uniri, din Tomnatic și Sânnicolau Mare, „rosso bianco nerii” nu au avut rivali în Liga a V-a, seria I.


Chiar dacă pe parcurs antrenorul a fost schimbat, la timonă fiind instalat Iștvan Matefi, tot un fost component al echipei, traiectoria care viza promovarea nu a fost abătută nicidecum. Acum, cu o etapă înainte de finalul campionatului, se pregătește o adevărată sărbătoare. În 29 de runde, din totalul de 87 de puncte, Tomnaticul a obținut 82, și a marcat 115 goluri, cu 27 de victorii, un egal și o înfrângere, având o medie de 3,9 goluri pe meci.

Între timp comuna și-a îmbunătățit și infrastructura sportivă, fiind construit un teren sintetic cu care nu se poate lăuda nici Sânnicolau Mare. Totodată, parcă mai temperați de întâmplările din trecut, conducerea a stabilit și un obiectiv nedeclarat pentru sezonul viitor, menținerea în primele zece echipe din Liga a IV-a și a început să se investească în bază, adică în echipele de copii și juniori.

Între timp, cochetul stadion „Feneși Petre”, trăsătură articulată de tribuna asemănătoare cu cea a londonezilor de la Fulham, se pregătește acum de ultima etapă, care va avea loc duminică, împotriva „satelitului” Pobedei Dudeștii Vechi, meci în care va avea loc decernarea trofeului și a medaliilor de campioni.

Unirea Tomnatic ’75: Stoica, I. Stănilescu, Manea, V. Iatan, A. Iatan, Stroie, Wolf, Costineanu, Pundichi, C. Stănilescu, Chitaru, Catrina, Răchinariu, Zamfir (c.), Popamancea, Tamaș. Antrenor: Schreiber. Președinte: Pavel Iatan.

Sursa foto: Facebook / FC Unirea Tomnatic

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.