Sergiu Simionese și microbul muzicii: dascălul de limba română care „respiră” muzică...

Sergiu Simionese și microbul muzicii: dascălul de limba română care „respiră” muzică timișoreană de peste patru decenii

0
DISTRIBUIȚI
Sergiu Simionese are „microbul“ muzicii încă de mic copil.

Binecunoscut pentru activitatea sa ca realizator de emisiuni de radio, solist dar şi coordonator al grupului GMT din Giroc, Sergiu Simionese are „microbul“ muzicii încă de mic copil. Primele sale contacte cu muzica au venit încă de pe la vârsta de 12 ani, când alături de Vlady Cnejevici (care era cu un an mai mare ca el) a pus bazele unei trupe.

„Cu pasiunea pentru muzică te naşti, e vorba de har, nu toată lumea ajunge să se bucure de plăcerea de a asculta muzică. Am urmat liceul de muzică la vioară şi pian, unde l-am cunoscut pe Vladi Cnejevici. La un moment dat cineva ne-a făcut lipeala cu o formaţie care cânta la Poştă, unde activa şi Mircea Bunea, era vorba de trupa Uranus. Ei aveau compoziţii proprii gen Mondial sau Savoy şi m-am impus cu compoziţii proprii. Mai apoi, am fost acceptaţi să fim trupa de utecişti ai Casei Tineretului şi am participat la Cântarea României, unde am luat toate premiile posibile în regiunea noastră. În 1978 ne-au trimis să cântăm vara la mare, la tabăra de la Costineşti, unde am fost un fel de MTV România pentru puştani. La mare am întâlnit o formaţie din Oradea care cântau chestii comerciale, alături de Călin Pop, care mai apoi a devenit cunoscut cu Celelalte Cuvinte. Şi pe atunci, marele public era receptiv la refrene cu un beat dansant. Exista şi în acea vreme un nucleu hardcore, dar marea masă de oameni îşi etala energiile cu muzică mai dansabilă“, îşi aminteşte Sergiu.

Deşi a terminat Filologia (fiind dascăl de limba română), pasiunea pentru muzică nu s-a diminuat defel de-a lungul anilor, primul „job“ oficial al lui fiind acela de solist al Operei Române din Timişoara.

„Iniţial am dat la Teatru la Târgu Mureş, unde era un singur loc şi 72 de candidaţi. Am picat şi am venit acasă, am terminat filologia, iar primul meu job a fost cel de solist al Operei Române din Timişoara – secţia Estradă. Alături de Horia Ionescu am cunoscut lucruri deosebite. Erau pretenţii deosebite atunci, se repeta cu dirijor, cu big band. Pentru al doilea spectacol, am compus şase melodii şi mi-am văzut numele scris pe faţada Operei. A fost un sentiment minunat pentru un puştan de 20 de ani.

Majoritatea colegilor de la estradă erau conservatorişti şi am avut o perioadă deosebită. La Estrada am avut onoarea de a cânta în turnee cu Stela Popescu, Alexandru Arşinel, Florin Piersic, Aurelian Andreescu şi alţii. E un sentiment deosebit să cunoști vedetele și în intimitatea culiselor. Contactul cu ele te înnobilează“, spune Sergiu Simionese.

Ca Don Johnson în Miami Vice

După ce a participat la preselecţia pentru ediţia din 1989 a festivalului de muzică uşoară Mamaia 1989, Sergiu a fost admis în cadrul concursului şi a cântat două piese în cadrul evenimentului, una dintre acestea „Corăbii de lumină şi de dor“ fiind inclusă şi în vinilul editat de Electrecord în acelaşi an.

„La Mamaia m-am prezentat cu un costum mai fantezist cu manșete de satin alb suflecate gen Don Johnson în serialul Miami Vice și cu părul prea lung pentru cenzura comunistă, astfel încât hair-stiliştii și designerii vestimentari, activiștii vremii, m-au tuns reglementar, și mi-au stricat bunătatea de sacou lucrat scump la croitorii de la Modex. Așa am ajuns să arăt ca un şef de sală într-un restaurant comunist. Mi s-a spus atunci… «Ce băi, te crezi la San Remo, sau în America?»“, spune Sergiu.

Nunţi cu cartuşe de Kent

De mai bine de 27 de ani, Sergiu este component al formaţiei Ambiental.


„Alături de mine este un mare dascăl şi un foarte perspicace şi abil chitarist, profesorul lui Horea Crişovan, e vorba de Katalinici Gheorghe „Giuca“. M-a uimit dintotdeauna dorinţa lui de a fi updatat, de a fi la curent cu ce se întâmplă. Nu se prăfuieşte deloc şi ascultă noua generaţie. Alături de noi mai sunt Edmund Dandoczi, profesor la Şcoala Populară de Artă şi Dolina Iancu, care cântă deosebit de bine şi Cher şi folclor şi Andra“, spune Sergiu.

Una din amintirile „cu tâlc“ din perioada Revoluţiei este aceea când formaţia cânta la o nuntă, exact în seara zilei de 16 decembrie 1989, când s-au spart geamurile Hotelului Palace. „Pe atunci nunţile ţineau până la ora 23.30 şi geamurile s-au spart exact înainte de a se striga darul. Noi ne strânsesem deja sculele dar la rugămintea tatălui miresei am cântat pe repede înainte La mulţi ani. Pe vremea acea cenzura era deosebită, trebuia să completăm patru formulare bătute la maşină cu piesele cântate în româneşte, care trebuiau să fie 70 la sută din program. Ca să scăpăm de birocraţia asta cu formulare, mai strecuram un cartuş de Kent şi câte o friptură activiştilor care ne supravegheau. Când am văzut că s-au spart geamurile la Palace am luat cartuşul de ţigări înapoi“, îşi aminteşte Sergiu.

Deşi în alte oraşe din ţara noastră, trupele de „restaurant“ o duc bine mersi, la Timişoara numărul acestora este aproape zero, printre motivele care au dus la această situaţie fiind şi zgârcenia unor patroni de asemenea stabilimente. „Nu prea mai există trupe de restaurant sau de local în Timişoara. E orientarea patronatului, mulţi aleg să pună muzică din Winamp. După care fac mari eforturi să aducă trupe de la Bucureşti, pe care le plătesc mult şi fac gaură. În ultimii cinci – şase ani s-a stricat piaţa aceasta în Timişoara, dar la Arad sau la Sibiu se cântă mult live în restaurante. Desigur, avem trupe de cover-uri, dar care nu-şi găsesc locul fiindcă merg pe un anumit tip de repertoriu care colorează nunţile, pe lângă folclorul care este arhi uzitat. Şi pe vremuri se cânta folclor la nunţi, dar erau solişti certificaţi. Astăzi, o armată  de solişti vocali din liga a doua sau a treia consideră că sunt buni doar pentru că au scule de ultima generaţie. Deseori, la nunţi se cântă la un nivel la care nici Sala Olimpia nu l-ar suporta. Mult prea tare. Cântprile sunt impregnate de momente din alea cu <<ş-acu o dedicaţie pentru>>. De multe ori, jumătate din piesă este apelarea nuntaşilor. Pe unii asta îi gîdîla la vanitate“, spune Sergiu.

Pasiunea pentru radio s-a materializat din 1994, odată cu deschiderea primului post privat de radio din oraşul nostru, Radio Vest. De-a lungul anilor, vocea lui Sergiu a putut fi auzită şi la Radio Analog, Radio Guerilla Timişoara şi Radio Campus. În prezent, Sergiu realizează emisiunea matinală „O nouă zi“ la West City Radio.

Latura de dascăl al lui Sergiu se manifestă de câţiva ani şi prin proiectul numit GMT (Giroc Music Teens), în cadrul căruia îşi doreşte să ofere „know – how“ tinerilor din Giroc. „Am pornit acest proiect din iubire pentru tânăra generaţie şi am avut un sprijin substanţial al primarului din Giroc. Mi-am propus să ofer o alternativă la muzica folclorică, aşa că avem piese pop, dance şi chiar şi hip hop. Am compus şi tangori şi romanţe şi heavy metal, sunt polivalent. Mă bucur că suntem la al patrulea an de existenţă şi tot vin generaţii din urmă. Am compus şi Imnul Giroc-ului, mă bucur că am câştigat şi premii şi că voi avea în curând şi o tobaşară“, spune Sergiu. .

În ceea ce priveşte scena muzicală timişoreană actuală, Sergiu apreciează în mod deosebit activitatea trupelor Peregrinii şi All Friend Band şi este de părere că titlul de Capitală Culturală Europeană pe care Timişoara l-a câştigat poate aduce schimbări semnificative în viaţa oraşului. „În ziua de azi sunt mulţi juniori talentaţi care au aces la tehnologie şi la instrumente de calitate. E mai greu să te afirmi, pentru că gusturile s-au schimbat. Aveam o mafie muzicală care plusează pe imagine şi pe aspectul deochiat al fetelor. E grotesc, pentru că tinerii sunt primii care intră în posesia muzicii şi văd tot mai multă nuditate şi se ascultă tot mai puţin. Timişoara are ocazia să se schimbe, cu manifestări de stradă, ca şi Capitală Culturală Europeană. Tinerii reverberează la ceea ce văd, iar cei care cântă pe stradă n-au videoclip, sunt aproape de ei. Nu am mai urmărit prea mult trupele actuale, îmi plac Peregrinii şi All Friends Band. Şi Implant pentru Refuz şi Blazzaj. Concertele gratuite sunt bune dintr-unj punct de vedere, acela că ajung la publicul neavizat. Desigur, pentru muzicienii locali nu e cea mai fericită soluţie. Îi demonetizează, dar sper ca aceste concerte gratuite să dea roade pentru marea masă“, spune Sergiu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.